Treceți la conținutul principal

Minivacanță voinică de Paști

Viața este plină de alegeri dificile. Practic, nu există zi să nu trebuiască să iei câte o decizie care îți poate influența viața. Spre exemplu, cu ce să mănânci brânza de la micul dejun: cu ridichi sau cu roșii? Și ce să bei după cină: o bere sau un pahar de vin? Orice ai face, de la asemenea decizii nu te poți eschiva.

Dar există și momente bune în viață când alegerile sunt ușoare. De exemplu, vine clipa când trebuie să decizi ce vei face de Paști. Se știe deja, Paștele de anul acesta vine însoțit de o binefăcătoare minivacanță. Mini, mini, dar voinică! Bun, se pune problema dacă să faci curățenie, să gătești, să stai pe-acasă și să mergi în vizită doar la părinți, socri, mătuși, unchi și nași. Sau să mergi în vacanță. Nu e greu de ales, așa-i?

În țară, ca de fiecare dată, pensiunile cele mai solicitate vor fi cele din Bucovina și cele din Maramureș. Toate vor oferi meniuri tradiționale, care să meargă bine prin intestin după tradiționala slujbă de la biserică. Unii, poate, se vor mulțumi cu atât. Eu cred că nu e suficient. La biserică poți sta câteva ore. De mâncat mănânci, după care te ridici (cu greu) de la masă și ai vrea să faci și altceva. Rămân plimbările prin natură. Dar cei care oferă și un alt tip de relaxare sunt clar în avantaj: terenuri de sport, spa-uri, plimbări cu căruța, vizite la muzee.

Să nu cumva să uitați de ascunsul ouălor! Nepotul meu de 10 ani, care locuiește în Franța, a aflat de abia anul acesta că Iepurașul nu există. O cruzime din partea soră-mii să-i spună asta, știu. I-am și zis-o. Dar ea era îngrijorată că toți colegii de școală ai nepotului meu îi spuneau băiatului că nu există niciun iepuraș de Paști, iar el nu voia să creadă. S-a lăsat cu lacrimi și durere.

Dar ce vreau să vă spun? Obiceiul a rămas. În ziua de Paști, părinții vor ascunde ouăle colorate într-un câmp cu iarbă și flori, iar copiii le vor căuta. Nu există bucurie mai mare decât să găsești ouăle de ciocolată în iarbă! Păi de ciocolată, desigur, cine credeți că depune un asemenea efort pentru niște ouă fierte? Măcar dacă ar fi cu maioneză.

După Paști, ne vom întoarce acasă cu buzunarele mai goale, dar cu bateriile încărcate. Și vom merge din nou la serviciu, muncind din greu pentru a strânge bani. Vacanța de vară se apropie!

---
Pentru vacante reusite alaturi de copii, va recomandam editura Cartemma.

Comentarii

  1. Harrah's Casino and Hotel - Jordan 10 Retro Outlet
    Harrah's Casino and Hotel, 바카라 사이트 owned by Vici Properties, 유로 스타 도메인 Inc., Super jordan 14 retro clearance is an indian Air Jordan 10 Retro Outlet casino and hotel located dafabet in West Virginia. It is located in West Virginia and is

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

25 de lucruri secrete despre hoteluri

„De la ce inseamna cu adevarat stelele cu care este cotat un hotel pana la sfaturi care sa te ajute in obtinerea unei camere mai bune, iata 25 de lucruri pe care personalul hotelier nu ti le va spune niciodata, dar pe care trebuie sa le stii, daca vrei sa ai o vacanta asa cum iti doresti.” 25. E mult mai probabil sa beneficiezi de discount la un hotel independent. Unele lanturi hoteliere se opun scaderii preturilor. 24. Se presupune ca optiunile eco, cum ar fi renuntarea la a ti se face curatenie in camera in fiecare zi, pot fi uneori o scuza de a nu plati camerista (sau de a-i usura munca). 23. Cameristele au cea mai periculoasa slujba intr-un hotel. Si aici intra tot, de la mutarea constanta a saltelelor si a mobilei, pana la expunerea permanenta la gunoaie, resturi menajere si alte mizerii care iti intorc stomacul pe dos. 22. Lasarea de bacsis pentru camerista este apreciata, dar nu se mai poarta de ceva vreme. 21. Daca totusi decizi sa lasi bacsis, pune-l sub

„Casa asta nu e hotel!”

Când eram adolescentă, mama îmi reproşa adesea: „Casa asta nu e hotel, să vii şi să pleci când vrei!”. Cu varianta: “…să vii aici doar ca să dormi.” Şi în clipa aceea mă umpleam de ură şi îmi spuneam în gând: “Lăsaţi, că o să vedeţi voi cum o să fie când voi fi mare şi voi fi la casa mea!”. Şi îmi imaginam cum voi fi majoră, cu serviciu şi salariu, trăind în propria mea casă, fără să trebuiască să dau explicaţii nimănui şi fără să fiu cicălită toată ziua. Îmi proiectam în minte nopţi albe petrecute alături de gaşca mea, cu muzică rock şi nişte sticle, cu plete scuturate şi cu fălcile durându-ne de atâta râs. Îmi imaginam zile pline, petrecute în oraş, şi mă vedeam ajungând acasă târziu în noapte, fără ca asta să constituie o problemă. În fine, mă vedeam liberă şi independentă. Inevitabil, anii au trecut. Mi-am pierdut gaşca şi am rămas cu doar câţiva prieteni. Am redus drastic băutura şi am început să apreciez nopţile cu somn bun. M-am schimbat într-atât, încât uneori de abia mă recu