Treceți la conținutul principal

Impresii personale: Concediul, între vis și realitate

În iarnă am participat la atelierul de Dream Management susținut de Mirela Oprea. O știu pe Mirela de ani de zile, am fost colege de cameră în căminul din Cluj. Eu eram studentă la Jurnalism, ea, la Psihopedagogie. De o vreme și-a luat un an sabatic și nu face altceva decât să susțină astfel de ateliere peste tot în țară. În iarnă a ajuns și în Baia Mare.

Am fost câteva participante. Trebuia ca fiecare dintre noi să enunțe un vis al ei. Eu aveam mai multe, dar m-am oprit asupra dorinței de a călători. În topul meu se situau pe primele locuri Elveția și Portugalia.

De vreo săptămână am aflat că voi merge, într-adevăr, în Elveția. Am fost invitată la o conferință la care de câțiva ani îmi doresc să particip. Nu am reușit până acum: din lipsă de timp, din lipsă de bani, sau pentru că au fost alte priorități.

Voi locui câteva zile în Caux, într-un castel, lângă un lac, într-un superb decor montan. Nu e un hotel, e un centru de conferințe atipic, deservit de voluntari. Un loc în care se vorbește despre democrație, globalizare, migrație, drepturile omului, pace și alte probleme foarte actuale. Un vis.

Și mă gândeam azi dimineață cât mi-am dorit să ajung acolo. Căci visez la asta de vreo 3-4 ani. Încercam să descopăr, în mintea mea, cât e realitate și cât imaginație. Sigur, am văzut fotografii și filmulețe. Am auzit povești. Am gustat fondue, brânza aceea topită pe foc, care se mănâncă acolo. Și totuși, sunt atâtea lucruri pe care nu le cunosc. Atâtea detalii pe care mi le imaginez.

Cam așa e și când mergem într-un concediu obișnuit. Visăm la el un an de zile. Stăm la birou, printre hârtii, și brusc auzim cum ne sună valurile în urechi. Sau ni se pare că simțim mirosul de brad. Ori că auzim păsările cântând. Privim pe fereastră și ni se pare că ne aflăm lângă geamul camerei de hotel.
Durează o veșnicie până când ajungem, cu adevărat, acolo. Iar concediul e atât de scurt!

Dar ce voiam să spun: nu ne dezamăgiți! Voi, cei care dețineți hoteluri, terase, cluburi, pensiuni, nu ne dezamăgiți! Uneori e atât de ușor să ne faceți să vă îndrăgim! Un buchet de flori pe masă, chiar și de flori de câmp, poate face diferența. Un cearceaf curat și un WC care chiar funcționează ne pot face concediul frumos. Nu cerem imposibilul. Cerem amabilitate din partea personalului, curățenie și siguranță. În rest, ne descurcăm singuri. Peisajul ne va face să ne simțim bine. Voi să vă ocupați doar de  acele lucruri care pot fi ținute sub control. Ca să vrem să revenim și la anul.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

25 de lucruri secrete despre hoteluri

„De la ce inseamna cu adevarat stelele cu care este cotat un hotel pana la sfaturi care sa te ajute in obtinerea unei camere mai bune, iata 25 de lucruri pe care personalul hotelier nu ti le va spune niciodata, dar pe care trebuie sa le stii, daca vrei sa ai o vacanta asa cum iti doresti.” 25. E mult mai probabil sa beneficiezi de discount la un hotel independent. Unele lanturi hoteliere se opun scaderii preturilor. 24. Se presupune ca optiunile eco, cum ar fi renuntarea la a ti se face curatenie in camera in fiecare zi, pot fi uneori o scuza de a nu plati camerista (sau de a-i usura munca). 23. Cameristele au cea mai periculoasa slujba intr-un hotel. Si aici intra tot, de la mutarea constanta a saltelelor si a mobilei, pana la expunerea permanenta la gunoaie, resturi menajere si alte mizerii care iti intorc stomacul pe dos. 22. Lasarea de bacsis pentru camerista este apreciata, dar nu se mai poarta de ceva vreme. 21. Daca totusi decizi sa lasi bacsis, pune-l sub

Minivacanță voinică de Paști

Viața este plină de alegeri dificile. Practic, nu există zi să nu trebuiască să iei câte o decizie care îți poate influența viața. Spre exemplu, cu ce să mănânci brânza de la micul dejun: cu ridichi sau cu roșii? Și ce să bei după cină: o bere sau un pahar de vin? Orice ai face, de la asemenea decizii nu te poți eschiva. Dar există și momente bune în viață când alegerile sunt ușoare. De exemplu, vine clipa când trebuie să decizi ce vei face de Paști. Se știe deja, Paștele de anul acesta vine însoțit de o binefăcătoare minivacanță. Mini, mini, dar voinică! Bun, se pune problema dacă să faci curățenie, să gătești, să stai pe-acasă și să mergi în vizită doar la părinți, socri, mătuși, unchi și nași. Sau să mergi în vacanță. Nu e greu de ales, așa-i? În țară, ca de fiecare dată, pensiunile cele mai solicitate vor fi cele din Bucovina și cele din Maramureș. Toate vor oferi meniuri tradiționale, care să meargă bine prin intestin după tradiționala slujbă de la biserică. Unii, poate, se vo

„Casa asta nu e hotel!”

Când eram adolescentă, mama îmi reproşa adesea: „Casa asta nu e hotel, să vii şi să pleci când vrei!”. Cu varianta: “…să vii aici doar ca să dormi.” Şi în clipa aceea mă umpleam de ură şi îmi spuneam în gând: “Lăsaţi, că o să vedeţi voi cum o să fie când voi fi mare şi voi fi la casa mea!”. Şi îmi imaginam cum voi fi majoră, cu serviciu şi salariu, trăind în propria mea casă, fără să trebuiască să dau explicaţii nimănui şi fără să fiu cicălită toată ziua. Îmi proiectam în minte nopţi albe petrecute alături de gaşca mea, cu muzică rock şi nişte sticle, cu plete scuturate şi cu fălcile durându-ne de atâta râs. Îmi imaginam zile pline, petrecute în oraş, şi mă vedeam ajungând acasă târziu în noapte, fără ca asta să constituie o problemă. În fine, mă vedeam liberă şi independentă. Inevitabil, anii au trecut. Mi-am pierdut gaşca şi am rămas cu doar câţiva prieteni. Am redus drastic băutura şi am început să apreciez nopţile cu somn bun. M-am schimbat într-atât, încât uneori de abia mă recu