De ce să fim nevoiţi să ne despărţim de animalele noastre când plecăm în vacanţă?

Am pisică de vreo patru ani. Înainte am avut un câine, care a trăit mai bine de 12 ani. Ca mine sunt foarte mulţi români, care deţin acasă un animal de companie şi care suferă când trebuie să plece în vacanţă fără acesta.

“Măreția și progresul moral al unei societăți nu pot fi judecate decât după modul în care își tratează animalele”, spunea Mahatma Gandhi. Animalele trebuie înconjurate de iubire şi respect. Sunt nişte suflete, ca şi noi, cu sensibilitate şi inteligenţă. Atunci când plecăm în concediu şi le lăsăm acasă, în grija unor vecini, sau la un hotel special pentru animale, ele suferă enorm. Unele plâng, altele refuză hrana, altele devin letargice.

Cred că ceea ce lipseşte din România (sau eu, cel puţin, nu am cunoştinţă de existenţa unui asemenea loc) sunt hotelurile şi pensiunile în care te poţi caza împreună cu animalul tău de companie. Există încă o reticenţă faţă de primirea animalelor în unităţile de cazare, de parcă aceste animale nu ar fi obişnuite oricum să doarmă înăuntru, să mănânce în casă şi să trăiască toată, sau aproape toată viaţa într-un apartament. Desigur, există anumite inconveniente asociate cazării unor animale, cum ar fi faptul că unele dintre ele lasă păr pe covoare şi pe aşternuturi. Dar acest fapt ar putea duce, spre exemplu, la creşterea tarifului, şi probabil că toată lumea ar fi mulţumită. De asemenea, contra unor bănuţi în plus s-ar putea asigura alte facilităţi pentru prietenii necuvântători, cum ar fi litieră şi nisip pentru pisici sau plimbatul câinilor. Ar fi bine să existe şi un cabinet veterinar în apropiere, precum şi un pet shop.

Sunt convinsă că astfel de unităţi de cazare şi-ar găsi clienţi. Numărul deţinătorilor de animale este în creştere la noi în ţară şi marea majoritate a lor ar dori să îşi ferească prietenii necuvântători de orice suferinţă inutilă. De multe ori, bucuria plecării în vacanţa pe care am aşteptat-o timp de un an este umbrită de gândul că astfel ne supărăm pisica, papagalul sau câinele. Lucrurile ar fi mult mai simple dacă măcar câţiva dintre proprietarii de hoteluri şi pensiuni ar înţelege că pisica, câinele sau broasca ţestoasă este pentru noi mai mult decât un animal, este un membru al familiei pe care îl iubim. Cei mai mulţi dintre noi am fi dispuşi să ne creştem puţin bugetul alocat vacanţei pentru a nu fi nevoiţi să ne despărţim de pet-ul nostru.

Dar, cum spunea Gandhi, o astfel de gândire ar necesita un anumit nivel de civilizaţie. Şi puţin curaj. Curajul de a trasa un drum nou.