Treceți la conținutul principal

Vis de primăvară

Plouă. Ploaie de primăvară, bună, fertilă. Ploaie care va face totul să înverzească, iar grădinile și câmpurile să se acopere cu stropi colorați din petale. Ploaie tristă, care taie chef, taie speranță. Tocmai vin din oraș, murată și înfrigurată,  și cu o dorință clară înmugurindu-mi în creier.

Aș vrea să merg undeva, într-un oraș necunoscut. Să mă cazez la un hotel din centru, cu un personal amabil, într-o cameră cu balcon din fier forjat și vedere spre intersecția cea mare. Să urc în cameră, să fac un duș fierbinte, cu un săpun de lavandă, să mă îmbrac într-un halat de baie alb, gros și pufos, să îmi iau în picioare papucii asortați și să mă afund în fotoliu. Un fotoliu mare, confortabil, cu un spătar mult prea înalt și cu o pătură cadrilată deasupra. Aș deschide o carte și aș savura lectura, având sub ochi, pe geam, agitația orașului.

Apoi, la un moment dat, aș suna la room service și aș comanda un thé gourmand, un ceai fierbinte cu petale de trandafiri și cu prăjiturici, dar și un buchet de flori de primvară: lalele, zambile, narcise. Iar toți acei omuleți angajați ai hotelului, pentru că eu aș fi drăguță și pentru că ei se află doar în visul meu, s-ar da peste cap să îmi facă rost de cel mai frumos buchet.

Apoi, după ce ploaia s-ar opri, mi-aș lua în picioare tenișii și pe mine o rochie albastră și aș ieși să explorez orașul. M-aș opri să văd picurii de apă pe frunze, să privesc bichonii scoși la plimbare de doamne cochete, m-aș uita lung după adolescenții care ar ieși din școli râzând.

După vreo două ore, m-aș întoarce spre hotel, trecând pe lângă un tânăr în costum, pe o bicicletă, iar jos, în restaurant, m-ar chema o muzică de pian.

A doua zi dimineață, când m-aș trezi, aș ieși pe balcon. Ținând în mână cafeaua fierbinte, m-aș uita șocată la copacii de pe marginea trotuarului, înfloriți peste noapte. Aș inspira aerul tare, aș urmări din priviri motocicleta care își face drum printre mașinile prea încete și mi-aș spune că nimic nu e mai frumos decât să întâmpini primăvara într-un oraș unde nu ai mai ajuns niciodată.

Apoi m-aș întoarce în orașul meu, orașul meu toropit de ploaie, de frig și de tristețe, care nu are niciun hotel cu balcoane de fier forjat în centru, ai cărui angajați nu îți cumpără buchete de primăvară și nici nu aduc pianiști în restaurant. Și mi-aș spune că nu-i nimic, viața e grea, dar hotelul acela va exista mereu în mintea mea.

Comentarii

  1. Spades in Card Game | Play Spades at Gold Casino 10bet 10bet dafabet dafabet 18Free NFL Picks Week 11 Predictions and Betting Tips

    RăspundețiȘtergere
  2. You just make a single bet firstly and your 점보카지노 goal is to have a hand consists of a|that options a} pair of jacks or better. In video poker, however, you do have management over at least of|no much less than} a few of} elements of your play. First, you can to|you probably can} decide the precise machine you need with the payouts for every hand listed. Then, as soon as} your playing cards are dealt, you can to|you probably can} decide which playing cards you hold on to which dramatically alters your possibilities of profitable. Not all video poker video games are created equal, but there are some that considerably enhance your probabilities of profitable. Double Bonus Poker and Jacks or Better are two poker video games with excessive odds and excessive payout percentages.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

25 de lucruri secrete despre hoteluri

„De la ce inseamna cu adevarat stelele cu care este cotat un hotel pana la sfaturi care sa te ajute in obtinerea unei camere mai bune, iata 25 de lucruri pe care personalul hotelier nu ti le va spune niciodata, dar pe care trebuie sa le stii, daca vrei sa ai o vacanta asa cum iti doresti.” 25. E mult mai probabil sa beneficiezi de discount la un hotel independent. Unele lanturi hoteliere se opun scaderii preturilor. 24. Se presupune ca optiunile eco, cum ar fi renuntarea la a ti se face curatenie in camera in fiecare zi, pot fi uneori o scuza de a nu plati camerista (sau de a-i usura munca). 23. Cameristele au cea mai periculoasa slujba intr-un hotel. Si aici intra tot, de la mutarea constanta a saltelelor si a mobilei, pana la expunerea permanenta la gunoaie, resturi menajere si alte mizerii care iti intorc stomacul pe dos. 22. Lasarea de bacsis pentru camerista este apreciata, dar nu se mai poarta de ceva vreme. 21. Daca totusi decizi sa lasi bacsis, pune-l sub

De ce să fim nevoiţi să ne despărţim de animalele noastre când plecăm în vacanţă?

Am pisică de vreo patru ani. Înainte am avut un câine, care a trăit mai bine de 12 ani. Ca mine sunt foarte mulţi români, care deţin acasă un animal de companie şi care suferă când trebuie să plece în vacanţă fără acesta. “Măreția și progresul moral al unei societăți nu pot fi judecate decât după modul în care își tratează animalele”, spunea Mahatma Gandhi. Animalele trebuie înconjurate de iubire şi respect. Sunt nişte suflete, ca şi noi, cu sensibilitate şi inteligenţă. Atunci când plecăm în concediu şi le lăsăm acasă, în grija unor vecini, sau la un hotel special pentru animale, ele suferă enorm. Unele plâng, altele refuză hrana, altele devin letargice. Cred că ceea ce lipseşte din România (sau eu, cel puţin, nu am cunoştinţă de existenţa unui asemenea loc) sunt hotelurile şi pensiunile în care te poţi caza împreună cu animalul tău de companie. Există încă o reticenţă faţă de primirea animalelor în unităţile de cazare, de parcă aceste animale nu ar fi obişnuite oricum să doarmă î

Orașul iglurilor

Când am ieșit azi dimineață din casă, m-am trezit înconjuraă de troiene. Era devreme, chiar dacă se luminase afară, și încă nu multă lume ieșise la lopătat zăpada. Ninge de multe zile. Chiar și acum, când scriu, prin geamul de la balcon văd perdele albe de nea căzând din cer fără întrerupere. Nici nu știi dacă să te bucuri sau să te sperii. În sufletul fiecărui om care privește zăpada, un copil se bate cu un adult. Entuziasmul luptă cu îngrjorarea. Imagini ca în basme se suprapun cu imagini de coșmar. Drumurile nu sunt curățate, și mai ales pe străduțele din cartiere e imposibil să răzbești cu mașina. Niciun utilaj nicăieri. Oamenii alunecă pe gheața ascunsă de nea, riscând să își rupă picioarele. Ambulanțele și pompierii ajung cu greu să își îndeplinească misiunea. Copacii se rup sub greutatea omătului. Acoperișurile mai șubrede riscă să se prăbușească. În Germania e cod violet – aud de existența lui pentru prima oară. Într-o stațiune in Austria sunt sute de oameni blocați din cauz