Când am ieșit azi dimineață din casă, m-am trezit înconjuraă de troiene. Era devreme, chiar dacă se luminase afară, și încă nu multă lume ieșise la lopătat zăpada. Ninge de multe zile. Chiar și acum, când scriu, prin geamul de la balcon văd perdele albe de nea căzând din cer fără întrerupere.
Nici nu știi dacă să te bucuri sau să te sperii. În sufletul fiecărui om care privește zăpada, un copil se bate cu un adult. Entuziasmul luptă cu îngrjorarea. Imagini ca în basme se suprapun cu imagini de coșmar. Drumurile nu sunt curățate, și mai ales pe străduțele din cartiere e imposibil să răzbești cu mașina. Niciun utilaj nicăieri. Oamenii alunecă pe gheața ascunsă de nea, riscând să își rupă picioarele. Ambulanțele și pompierii ajung cu greu să își îndeplinească misiunea.
Copacii se rup sub greutatea omătului. Acoperișurile mai șubrede riscă să se prăbușească. În Germania e cod violet – aud de existența lui pentru prima oară. Într-o stațiune in Austria sunt sute de oameni blocați din cauza zăpezii. În locurile mai joase e pericol de inundații.
Și atunci, ce e de făcut? Trebuie găsită o modalitate prin care să ne putem bucura de acest dar minunat care este zăpada, dar să ne simțim, totodată, protejați.
Eu propun să ieșim în stradă și să ne construim igluri. Să săpăm în troiene și să ridicăm adăposturi drăguțe, din zăpadă. Să nu ne fie teamă să ne comportăm ca niște copii.
Dar apoi, ca niște adulți responsabili, să oferim adăpost în iglurile noastre tuturor celor în nevoie. Să le transfomăm în hoteluri gratuite.
Astfel, spiritul de solidaritate din comunitate va crește. La fel și buna dispoziție. Mai ales dacă o ajutăm cu o cană de vin fiert și cu niște mănuși călduroase.
Ideile bune circulă repede. În curând, străzile se vor umple de igluri. Unii vor încerca să și le personalizeze, construind în preajma lor oameni de zăpadă, sau aruncând pe deasupra un covoraș colorat, ori înfigând în zâpadă o plăcuță de înmatriculare cu un număr bine ales.
Încet, încet, orașul se va umple de igluri. La televizor vor anunța că locuitorii orașului nostru au inventat o nouă formă de protest. Reporteri străini vor veni în oraș și vor sta de vorbă cu oamenii. Francezii se vor întreba cu ciudă de ce nu s-au gândit ei primii la această modalitate de a pune bețe în roate guvernului. Și așa mai departe.
Afară ninge cu fulgi deși. Îmi iau lopata și ies. De acum am o misiune de dus la bun sfârșit.
Nici nu știi dacă să te bucuri sau să te sperii. În sufletul fiecărui om care privește zăpada, un copil se bate cu un adult. Entuziasmul luptă cu îngrjorarea. Imagini ca în basme se suprapun cu imagini de coșmar. Drumurile nu sunt curățate, și mai ales pe străduțele din cartiere e imposibil să răzbești cu mașina. Niciun utilaj nicăieri. Oamenii alunecă pe gheața ascunsă de nea, riscând să își rupă picioarele. Ambulanțele și pompierii ajung cu greu să își îndeplinească misiunea.
Copacii se rup sub greutatea omătului. Acoperișurile mai șubrede riscă să se prăbușească. În Germania e cod violet – aud de existența lui pentru prima oară. Într-o stațiune in Austria sunt sute de oameni blocați din cauza zăpezii. În locurile mai joase e pericol de inundații.
Și atunci, ce e de făcut? Trebuie găsită o modalitate prin care să ne putem bucura de acest dar minunat care este zăpada, dar să ne simțim, totodată, protejați.
Eu propun să ieșim în stradă și să ne construim igluri. Să săpăm în troiene și să ridicăm adăposturi drăguțe, din zăpadă. Să nu ne fie teamă să ne comportăm ca niște copii.
Dar apoi, ca niște adulți responsabili, să oferim adăpost în iglurile noastre tuturor celor în nevoie. Să le transfomăm în hoteluri gratuite.
Astfel, spiritul de solidaritate din comunitate va crește. La fel și buna dispoziție. Mai ales dacă o ajutăm cu o cană de vin fiert și cu niște mănuși călduroase.
Ideile bune circulă repede. În curând, străzile se vor umple de igluri. Unii vor încerca să și le personalizeze, construind în preajma lor oameni de zăpadă, sau aruncând pe deasupra un covoraș colorat, ori înfigând în zâpadă o plăcuță de înmatriculare cu un număr bine ales.
Încet, încet, orașul se va umple de igluri. La televizor vor anunța că locuitorii orașului nostru au inventat o nouă formă de protest. Reporteri străini vor veni în oraș și vor sta de vorbă cu oamenii. Francezii se vor întreba cu ciudă de ce nu s-au gândit ei primii la această modalitate de a pune bețe în roate guvernului. Și așa mai departe.
Afară ninge cu fulgi deși. Îmi iau lopata și ies. De acum am o misiune de dus la bun sfârșit.
Comentarii
Trimiteți un comentariu