Treceți la conținutul principal

Ferestrele care pot distruge o călătorie

Atunci când plecăm de acasă pentru mai mult timp, ceva în mintea noastră se schimbă. Ne schimbăm tabieturile, căutăm noul, „schimbăm aerul”, cum se spune. Aerul din jur și aerul nostru, adică starea de spirit. Nu e o legendă, e adevărul. De multe ori, când suntem într-un impas, prietenii ne recomandă să facem o călătorie. Asta ne poate ajuta să ieșim din starea de tristețe prelungită, să luăm o decizie grea sau să ne cunoaștem mai bine pe noi înșine. În general, o călătorie este un prilej de sondare a propriului interior, de meditație, de regăsire.

Depinde de mai mulți factori unde și cum vom alege să facem această călătorie. Într-o capitală zgomotoasă, cu cluburi de noapte și baruri. La mare, într-o iarnă înghețată, când zgomotul repetitiv al valurilor te face să te gândești la eternitate. La munte, într-o toamnă aurie, a cărui soare prietenos îți încălzește inima plină de îndoieli.

Oricum ar fi, camera în care te vei caza este foarte importantă. Și nu e important doar ca scurgerea de la baie să funcționeze perfect, să ai apă caldă și căldură, prosoape curate și așternuturi care miros frumos. E important și felul în care e poziționat imobilul. Perspectiva pe care o ai de la fereastră.

Nu voi înțelege niciodată de ce se contruiesc hoteluri între blocuri. De ce li se oferă turiștilor o astfel de vedere oribilă, cu ziduri cenușii și chiloți agățați pe sfoară, la uscat. De ce li se năruie din start acea frumoasă iluzie că se află într-un spațiu diferit, îndepărtat, un spațiu mai bun, pe care îl merită.

Desigur, poate că cei cazați în hotelul dintre blocuri nu sunt neapărat oameni aflați la cumpăna vieții, veniți acolo pentru a găsi Adevărul. Poate că sunt doar niște oameni de afaceri, veniți în oraș cu treburi. OK, dar asta este o vină?

Pot să înțeleg că cel care a contruit hotelul nu a avut de ales. A avut teren între blocuri și l-a folosit cum a știut. Dar atunci tarifele ar trebui să scadă. La fel cum ele cresc atunci când camera are vedere frumoasă.

Cum ar fi ca personajul nostru, cel care alege să meargă la munte într-o zi de toamnă aurie, să se cazeze la o cabană ale cărei ferește sunt poziționate înspre latrină? Sau ca celălalt personaj, cel care merge la mare într-o iarnă înghețată, să aibă mereu în fața ochilor un depozit? Vorba cântecului, li se strică tot feng shui-ul. S-a dus magia, a zburat Adevărul. Călătoria e compromisă.

Așa că, data viitoare, ochii pe ferestre!


recomandam si

Comentarii

  1. The credit score meter is a show of the amount of money or number of credits on the machine. On mechanical slot machines, that is usually a seven-segment show, but video slot machines sometimes use stylized textual content that suits the game's theme and user interface. Its electromechanical workings made Money Honey the first slot machine with a bottomless hopper and computerized payout of as much as} 500 cash with out the assistance 카지노사이트 of an attendant. The popularity of this machine led to the increasing predominance of electronic video games, with the side lever quickly becoming vestigial.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

25 de lucruri secrete despre hoteluri

„De la ce inseamna cu adevarat stelele cu care este cotat un hotel pana la sfaturi care sa te ajute in obtinerea unei camere mai bune, iata 25 de lucruri pe care personalul hotelier nu ti le va spune niciodata, dar pe care trebuie sa le stii, daca vrei sa ai o vacanta asa cum iti doresti.” 25. E mult mai probabil sa beneficiezi de discount la un hotel independent. Unele lanturi hoteliere se opun scaderii preturilor. 24. Se presupune ca optiunile eco, cum ar fi renuntarea la a ti se face curatenie in camera in fiecare zi, pot fi uneori o scuza de a nu plati camerista (sau de a-i usura munca). 23. Cameristele au cea mai periculoasa slujba intr-un hotel. Si aici intra tot, de la mutarea constanta a saltelelor si a mobilei, pana la expunerea permanenta la gunoaie, resturi menajere si alte mizerii care iti intorc stomacul pe dos. 22. Lasarea de bacsis pentru camerista este apreciata, dar nu se mai poarta de ceva vreme. 21. Daca totusi decizi sa lasi bacsis, pune-l sub

Orașul iglurilor

Când am ieșit azi dimineață din casă, m-am trezit înconjuraă de troiene. Era devreme, chiar dacă se luminase afară, și încă nu multă lume ieșise la lopătat zăpada. Ninge de multe zile. Chiar și acum, când scriu, prin geamul de la balcon văd perdele albe de nea căzând din cer fără întrerupere. Nici nu știi dacă să te bucuri sau să te sperii. În sufletul fiecărui om care privește zăpada, un copil se bate cu un adult. Entuziasmul luptă cu îngrjorarea. Imagini ca în basme se suprapun cu imagini de coșmar. Drumurile nu sunt curățate, și mai ales pe străduțele din cartiere e imposibil să răzbești cu mașina. Niciun utilaj nicăieri. Oamenii alunecă pe gheața ascunsă de nea, riscând să își rupă picioarele. Ambulanțele și pompierii ajung cu greu să își îndeplinească misiunea. Copacii se rup sub greutatea omătului. Acoperișurile mai șubrede riscă să se prăbușească. În Germania e cod violet – aud de existența lui pentru prima oară. Într-o stațiune in Austria sunt sute de oameni blocați din cauz

E vremea de mers la mare

Da, chiar dacă e inceput de septembrie, chiar dacă vara e pe ducă, e vremea de mers la mare. Marea e cea mai frumoasă în extrasezon, când relaţia dintre tine şi ea capătă intimitate, când hoardele de turişti se retrag prin birouri, când unele cluburi se închid, când aerul sărat devine respirabil şi când poţi să te plimbi pe străzile staţiunii fără ca mii de piei transpirate să se lipească de tine. Când vine toamna, marea începe să mă strige. E frumoasă şi primăvara, dar toamna are un aer melancolic pe care îl găsesc irezistibil. Un aer de femeie părăsită. În timp ce scriu, ascult un filmuleţ pe care l-am înregistrat acum doi ani, în septembrie. Marea mugeşte, sălbatică şi de neoprit, pescăruşii săgetează cerul pătat de nori, dungi de lumină proiectate peste puful lor, umbra unei bărci înaintează imperceptibil pe valuri, cerul îşi schimbă faţa de la un minut la altul, doar marea rămâne aceeaşi. Eram la un curs de scriere creativă şi mersesem pe plajă pe la 5 dimineaţa, să prind răsări