Treceți la conținutul principal

Ferestrele care pot distruge o călătorie

Atunci când plecăm de acasă pentru mai mult timp, ceva în mintea noastră se schimbă. Ne schimbăm tabieturile, căutăm noul, „schimbăm aerul”, cum se spune. Aerul din jur și aerul nostru, adică starea de spirit. Nu e o legendă, e adevărul. De multe ori, când suntem într-un impas, prietenii ne recomandă să facem o călătorie. Asta ne poate ajuta să ieșim din starea de tristețe prelungită, să luăm o decizie grea sau să ne cunoaștem mai bine pe noi înșine. În general, o călătorie este un prilej de sondare a propriului interior, de meditație, de regăsire.

Depinde de mai mulți factori unde și cum vom alege să facem această călătorie. Într-o capitală zgomotoasă, cu cluburi de noapte și baruri. La mare, într-o iarnă înghețată, când zgomotul repetitiv al valurilor te face să te gândești la eternitate. La munte, într-o toamnă aurie, a cărui soare prietenos îți încălzește inima plină de îndoieli.

Oricum ar fi, camera în care te vei caza este foarte importantă. Și nu e important doar ca scurgerea de la baie să funcționeze perfect, să ai apă caldă și căldură, prosoape curate și așternuturi care miros frumos. E important și felul în care e poziționat imobilul. Perspectiva pe care o ai de la fereastră.

Nu voi înțelege niciodată de ce se contruiesc hoteluri între blocuri. De ce li se oferă turiștilor o astfel de vedere oribilă, cu ziduri cenușii și chiloți agățați pe sfoară, la uscat. De ce li se năruie din start acea frumoasă iluzie că se află într-un spațiu diferit, îndepărtat, un spațiu mai bun, pe care îl merită.

Desigur, poate că cei cazați în hotelul dintre blocuri nu sunt neapărat oameni aflați la cumpăna vieții, veniți acolo pentru a găsi Adevărul. Poate că sunt doar niște oameni de afaceri, veniți în oraș cu treburi. OK, dar asta este o vină?

Pot să înțeleg că cel care a contruit hotelul nu a avut de ales. A avut teren între blocuri și l-a folosit cum a știut. Dar atunci tarifele ar trebui să scadă. La fel cum ele cresc atunci când camera are vedere frumoasă.

Cum ar fi ca personajul nostru, cel care alege să meargă la munte într-o zi de toamnă aurie, să se cazeze la o cabană ale cărei ferește sunt poziționate înspre latrină? Sau ca celălalt personaj, cel care merge la mare într-o iarnă înghețată, să aibă mereu în fața ochilor un depozit? Vorba cântecului, li se strică tot feng shui-ul. S-a dus magia, a zburat Adevărul. Călătoria e compromisă.

Așa că, data viitoare, ochii pe ferestre!


recomandam si

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Crăciunul, momentul când turiștii nu vor să rămână cu picioarele pe pământ

Puțini români obișnuiesc să plece în călătorie de Crăciun. Pentru cei mai mulți dintre noi, Crăciunul înseamnă „acasă”, „familie”. Dacă totuși vor un peisaj nou de Nașterea Domnului, cel mai probabil turiștii vor alege o pensiune. Cele mai multe dintre acestea s-au adaptat și includ turiștii în ritualul pregătirilor de Crăciun: tăierea porcului și pregătirea cărnii, prepararea cozonacilor și a sarmalelor, cărora li se adaugă plimbări cu sania sau căruța și, desigur, multe colinde. E un „meniu” standard, menit să le dea oamenilor iluzia că retrăiesc vremurile copilăriei în casa bunicior. Și prinde de fiecare dată.

Pentru cei care preferă un Crăciun urban, există hotelurile. Cu holurile lor largi în culori reci, camerele aproape identice și mobila fără personalitate, acestora le e mai greu să le dea turiștilor senzația de „acasă”. Și totuși se poate. Un brad împodobit și câteva ghirlande fac minuni. La fel și un meniu tradițional în seara de Crăciun și câteva colinde românești. Mai ales…

Vis de primăvară

Plouă. Ploaie de primăvară, bună, fertilă. Ploaie care va face totul să înverzească, iar grădinile și câmpurile să se acopere cu stropi colorați din petale. Ploaie tristă, care taie chef, taie speranță. Tocmai vin din oraș, murată și înfrigurată,  și cu o dorință clară înmugurindu-mi în creier.

Aș vrea să merg undeva, într-un oraș necunoscut. Să mă cazez la un hotel din centru, cu un personal amabil, într-o cameră cu balcon din fier forjat și vedere spre intersecția cea mare. Să urc în cameră, să fac un duș fierbinte, cu un săpun de lavandă, să mă îmbrac într-un halat de baie alb, gros și pufos, să îmi iau în picioare papucii asortați și să mă afund în fotoliu. Un fotoliu mare, confortabil, cu un spătar mult prea înalt și cu o pătură cadrilată deasupra. Aș deschide o carte și aș savura lectura, având sub ochi, pe geam, agitația orașului.

Apoi, la un moment dat, aș suna la room service și aș comanda un thé gourmand, un ceai fierbinte cu petale de trandafiri și cu prăjiturici, dar și u…