Treceți la conținutul principal

Crăciunul, momentul când turiștii nu vor să rămână cu picioarele pe pământ

Puțini români obișnuiesc să plece în călătorie de Crăciun. Pentru cei mai mulți dintre noi, Crăciunul înseamnă „acasă”, „familie”. Dacă totuși vor un peisaj nou de Nașterea Domnului, cel mai probabil turiștii vor alege o pensiune. Cele mai multe dintre acestea s-au adaptat și includ turiștii în ritualul pregătirilor de Crăciun: tăierea porcului și pregătirea cărnii, prepararea cozonacilor și a sarmalelor, cărora li se adaugă plimbări cu sania sau căruța și, desigur, multe colinde. E un „meniu” standard, menit să le dea oamenilor iluzia că retrăiesc vremurile copilăriei în casa bunicior. Și prinde de fiecare dată.

Pentru cei care preferă un Crăciun urban, există hotelurile. Cu holurile lor largi în culori reci, camerele aproape identice și mobila fără personalitate, acestora le e mai greu să le dea turiștilor senzația de „acasă”. Și totuși se poate. Un brad împodobit și câteva ghirlande fac minuni. La fel și un meniu tradițional în seara de Crăciun și câteva colinde românești. Mai ales dacă sunt cântate de un grup autentic de colindători. El va avea succes, cu siguranță, atât la turiștii din alte zone ale țării, cât și la cei din străinătate. O mică cetină așezată lângă fiecare farfurie va aduce spiritul sărbătoresc în restaurantul hotelului.

Contează, desigur, și amabilitatea angajaților. Veți spune că ei sunt amabili tot timpul. Da, dar de sărbători ei ar trebui să zâmbească de două ori mai mult. La finalul mesei de Crăciun, nu ar fi rău ca echipa de bucătari să fie prezentată turiștilor. Totul contribuie la acea iluzie că de sărbători lucrurile sunt altfel. Mai frumoase, mai relaxate, mai transparente. Pentru a crea această iluzie, de care avem cu toții nevoie, contează fiecare detaliu.

Sunt zile care vor rămâne în memoria turiștilor, pentru că ele sunt speciale. Și nu v-ar plăcea ca ei să își amintească o replică acidă a recepționerei sau un cearceaf pătat, uitat pe pat, ori un fir de păr din sos. Sunt amănunte care distrug într-o clipă magia sărbătorii. Sunt detaliile care ne aduc cu picioarele pe pământ. Și Crăciunul este ultimul moment din lume în care ne-am dori să fim cu picioarele pe pământ.

Pentru hotelieri, urmează o perioadă grea. O perioadă cu multă muncă, stres și cu zâmbete, indiferent de felul în care angajații s-au trezit dimineața. Dar și o perioadă frumoasă, în care turiștii vor fi mai calzi și mai darnici în gesturi de recunoștință.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ferestrele care pot distruge o călătorie

Atunci când plecăm de acasă pentru mai mult timp, ceva în mintea noastră se schimbă. Ne schimbăm tabieturile, căutăm noul, „schimbăm aerul”, cum se spune. Aerul din jur și aerul nostru, adică starea de spirit. Nu e o legendă, e adevărul. De multe ori, când suntem într-un impas, prietenii ne recomandă să facem o călătorie. Asta ne poate ajuta să ieșim din starea de tristețe prelungită, să luăm o decizie grea sau să ne cunoaștem mai bine pe noi înșine. În general, o călătorie este un prilej de sondare a propriului interior, de meditație, de regăsire.

Depinde de mai mulți factori unde și cum vom alege să facem această călătorie. Într-o capitală zgomotoasă, cu cluburi de noapte și baruri. La mare, într-o iarnă înghețată, când zgomotul repetitiv al valurilor te face să te gândești la eternitate. La munte, într-o toamnă aurie, a cărui soare prietenos îți încălzește inima plină de îndoieli.

Oricum ar fi, camera în care te vei caza este foarte importantă. Și nu e important doar ca scurgerea d…

Vis de primăvară

Plouă. Ploaie de primăvară, bună, fertilă. Ploaie care va face totul să înverzească, iar grădinile și câmpurile să se acopere cu stropi colorați din petale. Ploaie tristă, care taie chef, taie speranță. Tocmai vin din oraș, murată și înfrigurată,  și cu o dorință clară înmugurindu-mi în creier.

Aș vrea să merg undeva, într-un oraș necunoscut. Să mă cazez la un hotel din centru, cu un personal amabil, într-o cameră cu balcon din fier forjat și vedere spre intersecția cea mare. Să urc în cameră, să fac un duș fierbinte, cu un săpun de lavandă, să mă îmbrac într-un halat de baie alb, gros și pufos, să îmi iau în picioare papucii asortați și să mă afund în fotoliu. Un fotoliu mare, confortabil, cu un spătar mult prea înalt și cu o pătură cadrilată deasupra. Aș deschide o carte și aș savura lectura, având sub ochi, pe geam, agitația orașului.

Apoi, la un moment dat, aș suna la room service și aș comanda un thé gourmand, un ceai fierbinte cu petale de trandafiri și cu prăjiturici, dar și u…