Treceți la conținutul principal

Micile bucurii din hoteluri

Mi-am trăit copilăria în vremea comunismului. Nu vreau să fiu cicălitoare, să ridic degetul arătător în aer şi să spun, cu glas tremurat, „Maică, pe vremea mea se mânca salam cu soia”, dar adevărul e că lipsurile erau mari atunci. Erau vremuri cenuşii, triste.

Dar mergeam la mare destul de des. Iar acolo lucrurile stăteau puţin altfel. Pe plajă umblau vânzători ambulanţi, care vindeau “bomboane agricole”, adică seminţe de floarea soarelui, dar şi “ciungă”, adică chewing-gum (gumă de mestecat) şi ţigări, BT, Marlboro şi Kent, din câte îmi amintesc. Era ca şi cum fericirea însăşi s-ar fi plimbat printre cearceafurile înfierbântate de soare. Şi mai erau cluburile de noapte, cu muzică străină şi dansatoare semidezbrăcate, învăluite în pene de struţ, şi cu mese pline de Pepsi Cola şi alune.

Stăteam la hotel. Ţin minte şi acum cât mă plimbam pe holul hotelului, prin faţa unei vitrine anume. Era un “shop”, un magazin unde se vindeau produse pe valută. Magazinul era destinat turiştilor străini, pentru că românii nu aveau dreptul să deţină valută. Produsele se vindeau pe baza actului de identitate. Erau de toate acolo, de la suveniruri, la cafea şi ţigări, de la ciocolată la băuturi alcoolice. Salivam în faţa vitrinei şi îmi imaginam că, odată, voi putea şi eu să-mi cumpăr ciocolată şi bomboane de acolo.

Astăzi, când merg în oraşe străine şi mă cazez la hotel, am parte de bucurii oarecum similare. Cel mai mult îmi place să descopăr minibarul din camera de hotel. Oricâte magazine ar fi în jurul hotelului şi oricâte bunătăţi mi-aş putea cumpăra, nimic nu se compară cu surprizele din minibar. Pot să fie oricât de scumpe, pentru mine sunt ca şi cum aş deţine o comoară. Mai întâi le împart pe categorii, de la cele mai apetisante la cele de care mă pot lipsi, şi le consum pe rând. Dacă stau suficient de mult în acea cameră, risc să le mănânc/beau pe toate. Nu mă pot abţine să nu le consider un cadou oferit de o persoană fără identitate, special pentru mine.

Acum, shop-urile pe valută au dispărut. Magazinele abundă de tot felul de produse, numai bani să ai. Nu sunt nostalgică şi nu o să spun că pe vremea aceea era mai bine. Nu era. Doar că oazele acelea de bunăstare, mici şi rare, din vremea copilăriei, au căpătat o aură de poveste în mintea mea. O aură pe care azi o mai păstrează doar frigiderul acela mic, plin cu surprize, din camera de hotel.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

2017 a fost un an bun pentru turism

Alin Burcea: 2017 a fost un an bun pentru turism.
Grecia, Spania și Turcia, în topul destinațiilor
2017 a fost un an bun pentru turism, în contextul în care au crescut veniturile românilor, ceea ce, evident, a generat mai multe călătorii, spune Alin Burcea, CEO Paralela 45.
Continuarea articolului, aici: http://www.capital.ro/alin-burcea-2017-a-fost-un-an-bun-pentru-turism.html

Datele Institutului Naţional de Statistică arată 23,5 milioane de înnoptări la finalul lunii octombrie, în creştere cu 6% faţă de perioada similară din 2016. Dintre acestea, 80% au fost ale românilor. Pe vacanţe în străinătate românii au cheltuit până în luna octombrie 2,4 miliarde de euro, cu un milliard mai mult faţă de anul trecut, acesta fiind un nivel record în ultimii zece ani, potrivit datelor BNR.

Potrivit acestuia, în 2017, cei mai mulţi turişti au preferat să îşi petreacă vacanţa în Grecia (45%), Spania (24%), Turcia (20%), Cipru (5%), Italia, Portugalia şi Croaţia. Au ales în special hoteluri de patr…

Regi, ţărani şi conţi

Curios să văd pe ce mai dau oamenii banii, am consultat o listă a celor mai luxoase hoteluri din lume. Ce le face să fie atât de dorite, atât de mult visate, încât să îşi poată permite să închirieze o cameră cu multe zeci de mii de euro pentru o noapte?

În prmul rând, priveliştea. Se pare că, în cazul unui hotel, ea este cea mai importantă. Clienţii nu vor să facă efortul de a se deplasa în natură, să facă excursii pentru a admira lacuri sau munţi, ci preferă ca peisajul să îi cotropească direct în cameră, să le vină sub nas, mură în gură. Astfel că cel mai scump hotel din lume pare să fie un submarin care circulă în apele oceanului şi unde o cameră costă circa 130.000 euro pe noapte. Un alt hotel din acest top este situat pe malul lacului Geneva şi are vedere la Alpii elveţieni.

Îmi imaginez cum bogătaşii lumii dau sume colosale pentru a-şi impresiona iubitele/soţiile/amantele cu privelişti de vis, în timp ce sorb cu delicateţe din paharul de Martini. Cum încearcă să le demonstreze c…

Un an de vacanţă

Pun pariu că şi tu te-ai întrebat cum ar fi să trăieşti un an întreg într-un hotel sau într-o pensiune. O vacanţă de 365 de zile, într-o regiune frumoasă, fără să te întrebi cu ce vei plăti sau ce se va întâmpla dacă nu vei merge la muncă. O răsplată de lux, pentru că meriţi.
Mi-ar fi greu să mă hotărăsc unde să îmi petrec următorul an din viaţă. Mi-ar plăcea să merg la mare, care mi se pare frumoasă tot timpul anului, mai puţin în lunile de vârf, când e asaltată de lume. Prefer să savurez marea în singurătate, să-i simt melancolia, să-i simt grandoarea şi să-i ghicesc imensitatea. Să mă cuprindă admiraţia şi teama, dorinţa de a mă avânta în larg, dar şi o viziune foarte animată a ceea ce, probabil, se petrece în adâncuri.

Dar mi-ar plăcea şi să merg într-un orăşel din Austria, unde să mă cazez la o pensiune, printre clădiri istorice, pictate haios la exterior, iar vara, cu muşcate la geamuri. Aici, senzaţiile sunt cu totul altele, nici măcar turiştii nu mă mai deranjează, sentimen…