Treceți la conținutul principal

O alternativă de cazare: AirBNB

Vara asta am fost în vizită la un prieten din Bucureşti. A fost pentru prima oară când am făcut cunoştinţă cu sistemul AirBNB, despre care auzisem câte ceva, însă nu prea multe.


Desigur, eu am stat gratis în casa prietenului meu. Dar am văzut turişti care locuiau acolo una sau câteva nopţi. Era un apartament închiriat de prietenul meu în Centrul Vechi, chiar în zona cea mai agitată a Capitalei, cel puţin în perioada nopţii. Geamurile zbârnâiau în ritmul muzicii până la orele mici ale dimineţii. De pe balcon vedeai terase. La intrarea în scară era un club de noapte, cu domnişoare semidezbrăcate care dansau lasciv dincolo de pereţii de sticlă. Un loc ideal pentru cei veniţi în Bucureşti să se distreze. Şi sunt mulţi cei care vin, mi s-a spus, pentru că băutura e mai ieftină decât în alte capitale.

Apartamentul era mare, cu tavan înalt, ca în clădirile istorice. Un antreu spaţios, trei dormitoare, o baie şi o bucătărie. Prietenul meu făcea adesea curăţenie: aspira, ştergea praful, schimba şi spăla aşternuturile de pe paturi, spăla cada. Mi-a spus că se obişnuise şi că nu îl deranjează. Ţinea mult la curăţenie, dorea ca toţi clienţii să fie mulţumiţi. În rest, în casă se împărţea totul, în afară de dormitor: şi baia, şi bucătăria, şi uscătorul de păr, și aparatul de cafea şi de ceai din antreu.

Prietenul meu era mulţumit. Mai ales vara, câştiga binişor, avea mai mereu turişti. Mi-a spus că nu i se întâmplase să îi vină clienţi nesimţiţi sau scandalagii. Doar persoane de bun-simț, care dădeau pe acasă doar la orele dimineţii, pentru somn, în rest erau prin cluburi.

Îşi dedica mult timp turiştilor. Îşi făcuse fişiere în calculator cu obiectivele turistice din Bucureşti, ca să le poată oferi informaţii cât mai complete clienţilor. Stătea de vorbă cu ei în engleză, îi ghida, îi sfătuia. Îi plăcea ceea ce făcea.

Când am ajuns acasă, m-am uitat şi eu, de curiozitate, pe site-ul AirBNB. Pentru clienţi, totul e simplu. Trebuie să indici localitatea unde doreşti să te cazezi şi perioada exactă, apoi îţi apar pe ecran ofertele. Toate au fotografii, preţul unei nopţi de cazare, numărul paturilor şi al băilor, situarea în oraş, distanţa faţă de mijloacele de transport în comun şi faţă de obiectivele turistice. Unele au review-uri după care turiştii se pot ghida.

Cu siguranţă, pentru turişti aceasta este o variantă de luat în considerare, ca alternativă la hotelurile şi pensiunile clasice. E o soluţie mai apropiată de ideea de „acasă” și mai bună dacă dorești să cunoști oamenii locurilor în care urmează să călătorești.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

25 de lucruri secrete despre hoteluri

„De la ce inseamna cu adevarat stelele cu care este cotat un hotel pana la sfaturi care sa te ajute in obtinerea unei camere mai bune, iata 25 de lucruri pe care personalul hotelier nu ti le va spune niciodata, dar pe care trebuie sa le stii, daca vrei sa ai o vacanta asa cum iti doresti.” 25. E mult mai probabil sa beneficiezi de discount la un hotel independent. Unele lanturi hoteliere se opun scaderii preturilor. 24. Se presupune ca optiunile eco, cum ar fi renuntarea la a ti se face curatenie in camera in fiecare zi, pot fi uneori o scuza de a nu plati camerista (sau de a-i usura munca). 23. Cameristele au cea mai periculoasa slujba intr-un hotel. Si aici intra tot, de la mutarea constanta a saltelelor si a mobilei, pana la expunerea permanenta la gunoaie, resturi menajere si alte mizerii care iti intorc stomacul pe dos. 22. Lasarea de bacsis pentru camerista este apreciata, dar nu se mai poarta de ceva vreme. 21. Daca totusi decizi sa lasi bacsis, pune-l sub

Orașul iglurilor

Când am ieșit azi dimineață din casă, m-am trezit înconjuraă de troiene. Era devreme, chiar dacă se luminase afară, și încă nu multă lume ieșise la lopătat zăpada. Ninge de multe zile. Chiar și acum, când scriu, prin geamul de la balcon văd perdele albe de nea căzând din cer fără întrerupere. Nici nu știi dacă să te bucuri sau să te sperii. În sufletul fiecărui om care privește zăpada, un copil se bate cu un adult. Entuziasmul luptă cu îngrjorarea. Imagini ca în basme se suprapun cu imagini de coșmar. Drumurile nu sunt curățate, și mai ales pe străduțele din cartiere e imposibil să răzbești cu mașina. Niciun utilaj nicăieri. Oamenii alunecă pe gheața ascunsă de nea, riscând să își rupă picioarele. Ambulanțele și pompierii ajung cu greu să își îndeplinească misiunea. Copacii se rup sub greutatea omătului. Acoperișurile mai șubrede riscă să se prăbușească. În Germania e cod violet – aud de existența lui pentru prima oară. Într-o stațiune in Austria sunt sute de oameni blocați din cauz

E vremea de mers la mare

Da, chiar dacă e inceput de septembrie, chiar dacă vara e pe ducă, e vremea de mers la mare. Marea e cea mai frumoasă în extrasezon, când relaţia dintre tine şi ea capătă intimitate, când hoardele de turişti se retrag prin birouri, când unele cluburi se închid, când aerul sărat devine respirabil şi când poţi să te plimbi pe străzile staţiunii fără ca mii de piei transpirate să se lipească de tine. Când vine toamna, marea începe să mă strige. E frumoasă şi primăvara, dar toamna are un aer melancolic pe care îl găsesc irezistibil. Un aer de femeie părăsită. În timp ce scriu, ascult un filmuleţ pe care l-am înregistrat acum doi ani, în septembrie. Marea mugeşte, sălbatică şi de neoprit, pescăruşii săgetează cerul pătat de nori, dungi de lumină proiectate peste puful lor, umbra unei bărci înaintează imperceptibil pe valuri, cerul îşi schimbă faţa de la un minut la altul, doar marea rămâne aceeaşi. Eram la un curs de scriere creativă şi mersesem pe plajă pe la 5 dimineaţa, să prind răsări