Vara asta am fost în vizită la un prieten din Bucureşti. A fost pentru prima oară când am făcut cunoştinţă cu sistemul AirBNB, despre care auzisem câte ceva, însă nu prea multe.
Desigur, eu am stat gratis în casa prietenului meu. Dar am văzut turişti care locuiau acolo una sau câteva nopţi. Era un apartament închiriat de prietenul meu în Centrul Vechi, chiar în zona cea mai agitată a Capitalei, cel puţin în perioada nopţii. Geamurile zbârnâiau în ritmul muzicii până la orele mici ale dimineţii. De pe balcon vedeai terase. La intrarea în scară era un club de noapte, cu domnişoare semidezbrăcate care dansau lasciv dincolo de pereţii de sticlă. Un loc ideal pentru cei veniţi în Bucureşti să se distreze. Şi sunt mulţi cei care vin, mi s-a spus, pentru că băutura e mai ieftină decât în alte capitale.
Apartamentul era mare, cu tavan înalt, ca în clădirile istorice. Un antreu spaţios, trei dormitoare, o baie şi o bucătărie. Prietenul meu făcea adesea curăţenie: aspira, ştergea praful, schimba şi spăla aşternuturile de pe paturi, spăla cada. Mi-a spus că se obişnuise şi că nu îl deranjează. Ţinea mult la curăţenie, dorea ca toţi clienţii să fie mulţumiţi. În rest, în casă se împărţea totul, în afară de dormitor: şi baia, şi bucătăria, şi uscătorul de păr, și aparatul de cafea şi de ceai din antreu.
Prietenul meu era mulţumit. Mai ales vara, câştiga binişor, avea mai mereu turişti. Mi-a spus că nu i se întâmplase să îi vină clienţi nesimţiţi sau scandalagii. Doar persoane de bun-simț, care dădeau pe acasă doar la orele dimineţii, pentru somn, în rest erau prin cluburi.
Îşi dedica mult timp turiştilor. Îşi făcuse fişiere în calculator cu obiectivele turistice din Bucureşti, ca să le poată oferi informaţii cât mai complete clienţilor. Stătea de vorbă cu ei în engleză, îi ghida, îi sfătuia. Îi plăcea ceea ce făcea.
Când am ajuns acasă, m-am uitat şi eu, de curiozitate, pe site-ul AirBNB. Pentru clienţi, totul e simplu. Trebuie să indici localitatea unde doreşti să te cazezi şi perioada exactă, apoi îţi apar pe ecran ofertele. Toate au fotografii, preţul unei nopţi de cazare, numărul paturilor şi al băilor, situarea în oraş, distanţa faţă de mijloacele de transport în comun şi faţă de obiectivele turistice. Unele au review-uri după care turiştii se pot ghida.
Cu siguranţă, pentru turişti aceasta este o variantă de luat în considerare, ca alternativă la hotelurile şi pensiunile clasice. E o soluţie mai apropiată de ideea de „acasă” și mai bună dacă dorești să cunoști oamenii locurilor în care urmează să călătorești.
Desigur, eu am stat gratis în casa prietenului meu. Dar am văzut turişti care locuiau acolo una sau câteva nopţi. Era un apartament închiriat de prietenul meu în Centrul Vechi, chiar în zona cea mai agitată a Capitalei, cel puţin în perioada nopţii. Geamurile zbârnâiau în ritmul muzicii până la orele mici ale dimineţii. De pe balcon vedeai terase. La intrarea în scară era un club de noapte, cu domnişoare semidezbrăcate care dansau lasciv dincolo de pereţii de sticlă. Un loc ideal pentru cei veniţi în Bucureşti să se distreze. Şi sunt mulţi cei care vin, mi s-a spus, pentru că băutura e mai ieftină decât în alte capitale.
Apartamentul era mare, cu tavan înalt, ca în clădirile istorice. Un antreu spaţios, trei dormitoare, o baie şi o bucătărie. Prietenul meu făcea adesea curăţenie: aspira, ştergea praful, schimba şi spăla aşternuturile de pe paturi, spăla cada. Mi-a spus că se obişnuise şi că nu îl deranjează. Ţinea mult la curăţenie, dorea ca toţi clienţii să fie mulţumiţi. În rest, în casă se împărţea totul, în afară de dormitor: şi baia, şi bucătăria, şi uscătorul de păr, și aparatul de cafea şi de ceai din antreu.
Prietenul meu era mulţumit. Mai ales vara, câştiga binişor, avea mai mereu turişti. Mi-a spus că nu i se întâmplase să îi vină clienţi nesimţiţi sau scandalagii. Doar persoane de bun-simț, care dădeau pe acasă doar la orele dimineţii, pentru somn, în rest erau prin cluburi.
Îşi dedica mult timp turiştilor. Îşi făcuse fişiere în calculator cu obiectivele turistice din Bucureşti, ca să le poată oferi informaţii cât mai complete clienţilor. Stătea de vorbă cu ei în engleză, îi ghida, îi sfătuia. Îi plăcea ceea ce făcea.
Când am ajuns acasă, m-am uitat şi eu, de curiozitate, pe site-ul AirBNB. Pentru clienţi, totul e simplu. Trebuie să indici localitatea unde doreşti să te cazezi şi perioada exactă, apoi îţi apar pe ecran ofertele. Toate au fotografii, preţul unei nopţi de cazare, numărul paturilor şi al băilor, situarea în oraş, distanţa faţă de mijloacele de transport în comun şi faţă de obiectivele turistice. Unele au review-uri după care turiştii se pot ghida.
Cu siguranţă, pentru turişti aceasta este o variantă de luat în considerare, ca alternativă la hotelurile şi pensiunile clasice. E o soluţie mai apropiată de ideea de „acasă” și mai bună dacă dorești să cunoști oamenii locurilor în care urmează să călătorești.
Comentarii
Trimiteți un comentariu