Treceți la conținutul principal

Cum îşi schimbă conotaţiile cuvântul „hotel”

Prima dată când m-a îmbrăţişat şi a simţit miros de parfum străin a plâns în hohote. Apoi mi-a spus că se duce la maică-sa.

A doua oară s-a enervat. Şi m-a trimis să dorm pe canapea.

A treia oară a pornit televizorul cu sonorul la maximum şi mi-a urlat să mă duc la hotel.
De atunci, cuvântul „hotel” are în familia noastră o conotaţie negativă. De fiecare dată când îl pronunţ trebuie să îndulcesc cumva situaţia.

Iniţial, am încercat şi eu cu câte o cutie de bomboane de ciocolată şi cu flori. Mi-a râs în nas. “Mă crezi proastă?”, mi-a aruncat, cu un zâmbet zeflemitor în colţul buzelor.

I-am cumpărat o pereche de cercei de argint. Mi-a ţinut o teorie despre ce summum de calităţi întruneşte ea, de la loialitate la inteligenţă, de la delicateţe la bunătate, de la sinceritate la onestitate. M-am dus din nou la bijuterie şi i-am cumpărat o pereche de cercei din aur, cu piatră. I-a acceptat, dar i-a păstrat şi pe cei de argint.

Pentru o mică urmă de ruj pe gulerul cămăşii, a trebuit să îi cumpăr o haină de blană. Degeaba am încercat să îi iau una ecologică, explicându-i că bietele nurci au şi ele copii, familie, visuri. Nu, a vrut una adevărată, de firmă.

Data următoare nici nu m-am mai dus acasă. Am sunat-o şi i-am spus că merg să dorm la hotel. Cu banii pe care i-aş fi dat pe cadouri, m-am distrat o săptămână. Piscină, jacuzzi, saună, sală de sport, restaurant, room service, de toate. Plus libertate. Cea mai scumpă dintre toate.

Când m-am întors acasă, ea era varză. Mi-a spus să-i cer orice, doar să nu mai plec aşa, cu zilele, de acasă. Mai întâi i-am cerut cadouri. O rachetă nouă de tenis, o pereche de pantofi sport, un televizor imens. Mi le-a luat pe toate. Apoi am schimbat strategia. I-am cerut să nu mai fie atât de atentă. Să treacă cu vederea micile detalii, cum ar fi un fir de păr blond pe cămaşa mea sau o mică urmă de dinţi pe claviculă. Şi i-am promis că voi fi cel mai discret şi mai iubitor soţ din lume.

Spre surprinderea mea, a acceptat. De atunci mi-e bine. Mă simt din nou un bărbat împlinit. Uneori observ că soţia mea se îmbracă provocator şi nu simt că o face pentru mine. Alteori îmi arată bijuterii pe care ea nu avea cum să şi le achiziţioneze. Dar sunt un bărbat (aproape) liber. Iar cuvântul “hotel” înseamnă din nou, pentru familia mea, vacanţă, confort şi relaxare.

totmaramures.ro

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

25 de lucruri secrete despre hoteluri

„De la ce inseamna cu adevarat stelele cu care este cotat un hotel pana la sfaturi care sa te ajute in obtinerea unei camere mai bune, iata 25 de lucruri pe care personalul hotelier nu ti le va spune niciodata, dar pe care trebuie sa le stii, daca vrei sa ai o vacanta asa cum iti doresti.” 25. E mult mai probabil sa beneficiezi de discount la un hotel independent. Unele lanturi hoteliere se opun scaderii preturilor. 24. Se presupune ca optiunile eco, cum ar fi renuntarea la a ti se face curatenie in camera in fiecare zi, pot fi uneori o scuza de a nu plati camerista (sau de a-i usura munca). 23. Cameristele au cea mai periculoasa slujba intr-un hotel. Si aici intra tot, de la mutarea constanta a saltelelor si a mobilei, pana la expunerea permanenta la gunoaie, resturi menajere si alte mizerii care iti intorc stomacul pe dos. 22. Lasarea de bacsis pentru camerista este apreciata, dar nu se mai poarta de ceva vreme. 21. Daca totusi decizi sa lasi bacsis, pune-l sub

Minivacanță voinică de Paști

Viața este plină de alegeri dificile. Practic, nu există zi să nu trebuiască să iei câte o decizie care îți poate influența viața. Spre exemplu, cu ce să mănânci brânza de la micul dejun: cu ridichi sau cu roșii? Și ce să bei după cină: o bere sau un pahar de vin? Orice ai face, de la asemenea decizii nu te poți eschiva. Dar există și momente bune în viață când alegerile sunt ușoare. De exemplu, vine clipa când trebuie să decizi ce vei face de Paști. Se știe deja, Paștele de anul acesta vine însoțit de o binefăcătoare minivacanță. Mini, mini, dar voinică! Bun, se pune problema dacă să faci curățenie, să gătești, să stai pe-acasă și să mergi în vizită doar la părinți, socri, mătuși, unchi și nași. Sau să mergi în vacanță. Nu e greu de ales, așa-i? În țară, ca de fiecare dată, pensiunile cele mai solicitate vor fi cele din Bucovina și cele din Maramureș. Toate vor oferi meniuri tradiționale, care să meargă bine prin intestin după tradiționala slujbă de la biserică. Unii, poate, se vo

„Casa asta nu e hotel!”

Când eram adolescentă, mama îmi reproşa adesea: „Casa asta nu e hotel, să vii şi să pleci când vrei!”. Cu varianta: “…să vii aici doar ca să dormi.” Şi în clipa aceea mă umpleam de ură şi îmi spuneam în gând: “Lăsaţi, că o să vedeţi voi cum o să fie când voi fi mare şi voi fi la casa mea!”. Şi îmi imaginam cum voi fi majoră, cu serviciu şi salariu, trăind în propria mea casă, fără să trebuiască să dau explicaţii nimănui şi fără să fiu cicălită toată ziua. Îmi proiectam în minte nopţi albe petrecute alături de gaşca mea, cu muzică rock şi nişte sticle, cu plete scuturate şi cu fălcile durându-ne de atâta râs. Îmi imaginam zile pline, petrecute în oraş, şi mă vedeam ajungând acasă târziu în noapte, fără ca asta să constituie o problemă. În fine, mă vedeam liberă şi independentă. Inevitabil, anii au trecut. Mi-am pierdut gaşca şi am rămas cu doar câţiva prieteni. Am redus drastic băutura şi am început să apreciez nopţile cu somn bun. M-am schimbat într-atât, încât uneori de abia mă recu