Treceți la conținutul principal

Şşşşt, nu deranjaţi!

Anul trecut şi acum doi ani am fost în Vama Veche. Nu în vacanţă, sau, mă rog, într-o vacanţă mai specială. Am participat la un atelier de scriere creativă, un soi de tabără pentru oameni talentaţi la scris, care doresc să îşi îmbunătăţească performanţele şi să capete curaj. Sau, poate, să devină scriitori profesionişti.

Atelierul este organizat de un ONG, de câţiva ani încoace, în fiecare iunie şi septembrie. În extrasezon, aşadar, când staţiunea nu e atât de aglomerată şi când preţurile sunt mai rezonabile. Participanţii sunt cazaţi întotdeauna la aceeaşi pensiune, undeva aproape de mare. Nu sunt condiţii de lux, dar e decent şi pensiunea are o terasă dotată cu prize, unde participanţii la atelier pot să îşi instaleze laptopurile şi să scrie. Căci atelierul presupune întâlniri ale grupului de două ori pe zi, teme zilnice şi discuţii pe marginea textelor scrise.

Aşadar, nu e nevoie de lux sau de investiţii foarte mari pentru a-ţi câştiga clienţi fideli. E nevoie doar de bunăvoinţă, de personal amabil şi deschis, de seriozitate. Pentru că o relaţie de durată poate ajunge amintire atunci când o dată te dovedeşti neserios. O singură dată e suficient ca să pierzi încrederea pe care clientul a investit-o în tine.

În cazul pe care l-am povestit, ştiu că cei care revin la atelier se bucură să regăsească pensiunea de la malul mării. Şi sunt convinsă că terasa se regăseşte în multe dintre povestirile scrise de participanţi în acea săptămână de explorare temeinică a propriilor minţi. Pensiunea face parte, acum, dintre punctele definitorii ale Vamei Vechi, la fel ca terasa Papa la Sanyi sau clubul Acolo, spre exemplu, la fel ca Plaja de carte sau Bolero-ul lui Ravel care întâmpină fiecare răsărit de soare.

Dincolo de chestiunile concrete, clienţii rămân cu impresii. Ei nu vor mai ţine minte preţul pe care l-au plătit pentru o cameră, nu vor mai şti ce culoare aveau pereţii camerei şi nu vor mai ţine minte nici măcar faptul că duşul nu avea cea mai bună scurgere. Ei îşi vor aminti atmosfera creată seara pe terasa pensiunii, discuţiile cu colegii, aroma brizei mării, mirosul de vanilie provenit de la chioşcurile de pe marginea străduţei care duce pe plajă, acordurile muzicii care se aude de la barurile de pe malul mării şi acea stare de bine, de pace interioară, de bine şi de căutare adâncă în propriul suflet.

Tot ce trebuie să facă proprietarii şi angajaţii unei pensiuni este ca nimic să nu tulbure această stare de bine pentru care clienţii au venit pregătiţi.

Comentarii

  1. Pop-up adverts only get in greatest way|the method in which} of your gaming expertise, so we don’t use them. Select your wager amount and the variety of pay strains you wish to play. Make a deposit and select the 'Real Money' 텐벳 possibility subsequent to the game in the casino lobby.

    RăspundețiȘtergere
  2. The objective of Keno is to predict which numbers shall be drawn. 토토사이트 You can choose a lot as} 15 of the eighty numbers on the Keno card. When a quantity is drawn that you didn't choose, it is marked with a purple X.

    RăspundețiȘtergere
  3. We've despatched you 카지노 an e-mail with the data wanted to reset your password. The e-mail might take a couple of minutes to succeed in your account. This mesmerizing set of three vases crafted with fantastic crystal and rendered with multitude shades reflects in a magical means that provides elegance to any ornamental interior. Between magic and fascination, and with the timeless experience and panache of its glassworkers, its fabulous destiny is written in sparkling letters and imbued with ancestral modernity. Use as the final step in your night time skin care routine. Take a pearl-sized quantity with the gorgeous spatula and place on five parts of the face, the chin, cheeks, nostril, and brow, then mix properly.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

25 de lucruri secrete despre hoteluri

„De la ce inseamna cu adevarat stelele cu care este cotat un hotel pana la sfaturi care sa te ajute in obtinerea unei camere mai bune, iata 25 de lucruri pe care personalul hotelier nu ti le va spune niciodata, dar pe care trebuie sa le stii, daca vrei sa ai o vacanta asa cum iti doresti.” 25. E mult mai probabil sa beneficiezi de discount la un hotel independent. Unele lanturi hoteliere se opun scaderii preturilor. 24. Se presupune ca optiunile eco, cum ar fi renuntarea la a ti se face curatenie in camera in fiecare zi, pot fi uneori o scuza de a nu plati camerista (sau de a-i usura munca). 23. Cameristele au cea mai periculoasa slujba intr-un hotel. Si aici intra tot, de la mutarea constanta a saltelelor si a mobilei, pana la expunerea permanenta la gunoaie, resturi menajere si alte mizerii care iti intorc stomacul pe dos. 22. Lasarea de bacsis pentru camerista este apreciata, dar nu se mai poarta de ceva vreme. 21. Daca totusi decizi sa lasi bacsis, pune-l sub

De ce să fim nevoiţi să ne despărţim de animalele noastre când plecăm în vacanţă?

Am pisică de vreo patru ani. Înainte am avut un câine, care a trăit mai bine de 12 ani. Ca mine sunt foarte mulţi români, care deţin acasă un animal de companie şi care suferă când trebuie să plece în vacanţă fără acesta. “Măreția și progresul moral al unei societăți nu pot fi judecate decât după modul în care își tratează animalele”, spunea Mahatma Gandhi. Animalele trebuie înconjurate de iubire şi respect. Sunt nişte suflete, ca şi noi, cu sensibilitate şi inteligenţă. Atunci când plecăm în concediu şi le lăsăm acasă, în grija unor vecini, sau la un hotel special pentru animale, ele suferă enorm. Unele plâng, altele refuză hrana, altele devin letargice. Cred că ceea ce lipseşte din România (sau eu, cel puţin, nu am cunoştinţă de existenţa unui asemenea loc) sunt hotelurile şi pensiunile în care te poţi caza împreună cu animalul tău de companie. Există încă o reticenţă faţă de primirea animalelor în unităţile de cazare, de parcă aceste animale nu ar fi obişnuite oricum să doarmă î

Orașul iglurilor

Când am ieșit azi dimineață din casă, m-am trezit înconjuraă de troiene. Era devreme, chiar dacă se luminase afară, și încă nu multă lume ieșise la lopătat zăpada. Ninge de multe zile. Chiar și acum, când scriu, prin geamul de la balcon văd perdele albe de nea căzând din cer fără întrerupere. Nici nu știi dacă să te bucuri sau să te sperii. În sufletul fiecărui om care privește zăpada, un copil se bate cu un adult. Entuziasmul luptă cu îngrjorarea. Imagini ca în basme se suprapun cu imagini de coșmar. Drumurile nu sunt curățate, și mai ales pe străduțele din cartiere e imposibil să răzbești cu mașina. Niciun utilaj nicăieri. Oamenii alunecă pe gheața ascunsă de nea, riscând să își rupă picioarele. Ambulanțele și pompierii ajung cu greu să își îndeplinească misiunea. Copacii se rup sub greutatea omătului. Acoperișurile mai șubrede riscă să se prăbușească. În Germania e cod violet – aud de existența lui pentru prima oară. Într-o stațiune in Austria sunt sute de oameni blocați din cauz