Treceți la conținutul principal

E vremea de mers la mare

Da, chiar dacă e inceput de septembrie, chiar dacă vara e pe ducă, e vremea de mers la mare. Marea e cea mai frumoasă în extrasezon, când relaţia dintre tine şi ea capătă intimitate, când hoardele de turişti se retrag prin birouri, când unele cluburi se închid, când aerul sărat devine respirabil şi când poţi să te plimbi pe străzile staţiunii fără ca mii de piei transpirate să se lipească de tine.

Când vine toamna, marea începe să mă strige. E frumoasă şi primăvara, dar toamna are un aer melancolic pe care îl găsesc irezistibil. Un aer de femeie părăsită. În timp ce scriu, ascult un filmuleţ pe care l-am înregistrat acum doi ani, în septembrie. Marea mugeşte, sălbatică şi de neoprit, pescăruşii săgetează cerul pătat de nori, dungi de lumină proiectate peste puful lor, umbra unei bărci înaintează imperceptibil pe valuri, cerul îşi schimbă faţa de la un minut la altul, doar marea rămâne aceeaşi. Eram la un curs de scriere creativă şi mersesem pe plajă pe la 5 dimineaţa, să prind răsăritul.

Plaja era pustie, doar doi câini vagabonzi mă amuşinau, ici şi colo se împleticea câte un bărbat pletos şi murdar, bătea briza răcoroasă şi valurile mi se spărgeau în timpane. Ştiam că undeva, mai jos pe plajă, dintr-un bar răsunau ritmurile Boleroului, ştiam că acolo stau turceşte pe nisip câteva zeci de oameni, dintre care unii încă nu apucaseră să meargă la culcare, ştiam că unii se aventurau în larg, să simtă pişcăturile viguroase ale apei reci, dar aici, unde mă aflam eu, era linişte şi pustiu. Şi asta îmi plăcea. Îmi plăcea că liniştea mă lăsa să gândesc, că mă lăsa să mă regăsesc, într-un mod atât de simplu, fără să am nevoie de cine ştie ce tehnici chinezeşti, de arte marţiale şi de beţişoare parfumate, fără să fie nevoie să îmi împreunez mâinile şi să mă rog sau să fac lumânarea în cel mai inconfortabil mod. Doar valuri, pescăruşi şi linişte – de atât e nevoie pentru pacea sufletului.

Nu cred că toţi cei care merg la mare visează să îşi petreacă toate nopţile în cluburi, bând şi drogându-se până când cad laţi. Probabil că există o vârstă şi pentru asta. Nu cred nici că toţi cei care merg la mare vor să îşi înghesuie cearceaful printre mii de alte cearceafuri sau că vor să epateze cu ceea ce au sau cu ceea ce fac. Cred sincer că există oameni care merg la mare pentru clipa de linişte, pentru interiorizarea pe care valurile o aduc, pentru libertatea gândurilor şi curăţenia sufletului.

Pentru acest gen de oameni există extrasezonul. Desigur, extrasezonul e şi pentru cei care vor să facă economii la bugetul familiei, dar asta este altă poveste.

Aşa că pregătiţi-vă costumul de baie, o carte bună şi crema de plajă. Mergem la mare în curând.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

2017 a fost un an bun pentru turism

Alin Burcea: 2017 a fost un an bun pentru turism.
Grecia, Spania și Turcia, în topul destinațiilor
2017 a fost un an bun pentru turism, în contextul în care au crescut veniturile românilor, ceea ce, evident, a generat mai multe călătorii, spune Alin Burcea, CEO Paralela 45.
Continuarea articolului, aici: http://www.capital.ro/alin-burcea-2017-a-fost-un-an-bun-pentru-turism.html

Datele Institutului Naţional de Statistică arată 23,5 milioane de înnoptări la finalul lunii octombrie, în creştere cu 6% faţă de perioada similară din 2016. Dintre acestea, 80% au fost ale românilor. Pe vacanţe în străinătate românii au cheltuit până în luna octombrie 2,4 miliarde de euro, cu un milliard mai mult faţă de anul trecut, acesta fiind un nivel record în ultimii zece ani, potrivit datelor BNR.

Potrivit acestuia, în 2017, cei mai mulţi turişti au preferat să îşi petreacă vacanţa în Grecia (45%), Spania (24%), Turcia (20%), Cipru (5%), Italia, Portugalia şi Croaţia. Au ales în special hoteluri de patr…

Ce mă enervează cel mai mult când mă cazez la hotel

Sunt multe lucruri care mă scot din sărite când mă cazez la un hotel şi care îmi pot strica sejurul într-o clipă. În general, sunt probleme care scad nivelul de confort şi despre care angajaţii hotelului nu mi-au spus nimic atunci când mi-am rezervat camera.

E nasol când mergi la hotel împreună cu prietenul sau soţul, îţi iei o cameră cu pat matrimonial, şi constaţi că acesta a fost „asamblat” din două paturi single, alăturate. Chiar dacă ele sunt bătute în cuie şi nu rişti să cazi, invariabil vei constata că dormi exact pe marginea unde paturile se îmbină, ceea ce poate fi teribil de incomod.

După o noapte în care nu ai reuşit să te odihneşti, nimic nu e mai neplăcut decât să fii trezit cu noaptea în cap de cameristele care povestesc şi hohotesc pe hol. Zău, femeile acelea ar trebui să ştie că unor clienţi le place să doarmă până târziu!

Am fost fumătoare timp de peste 10 ani. Recunosc că şi acum îmi place să adulmec fumul de ţigară, mai ales dacă nu vorbim despre o încăpere în care fu…

Regi, ţărani şi conţi

Curios să văd pe ce mai dau oamenii banii, am consultat o listă a celor mai luxoase hoteluri din lume. Ce le face să fie atât de dorite, atât de mult visate, încât să îşi poată permite să închirieze o cameră cu multe zeci de mii de euro pentru o noapte?

În prmul rând, priveliştea. Se pare că, în cazul unui hotel, ea este cea mai importantă. Clienţii nu vor să facă efortul de a se deplasa în natură, să facă excursii pentru a admira lacuri sau munţi, ci preferă ca peisajul să îi cotropească direct în cameră, să le vină sub nas, mură în gură. Astfel că cel mai scump hotel din lume pare să fie un submarin care circulă în apele oceanului şi unde o cameră costă circa 130.000 euro pe noapte. Un alt hotel din acest top este situat pe malul lacului Geneva şi are vedere la Alpii elveţieni.

Îmi imaginez cum bogătaşii lumii dau sume colosale pentru a-şi impresiona iubitele/soţiile/amantele cu privelişti de vis, în timp ce sorb cu delicateţe din paharul de Martini. Cum încearcă să le demonstreze c…