Treceți la conținutul principal

Pledoarie pentru o vacanţă de toamnă

Nu mi-a plăcut niciodată spiritul de turmă. Nu-mi place înghesuiala, nu-mi plac mulţimile, nu-mi place să trebuiască să îmi strecor cearceaful pe o plajă plină cu alte mii de cearceafuri, nu-mi place să trebuiască să ascult conversaţiile altor turişti când sunt în concediu şi nici să merg la munte şi să inspir gazele de eşapament ale maşinilor altor turişti. Căci, în România, vara, cam aşa se întâmplă.

Sigur, pentru hotelieri, pentru proprietarii de pensiuni, pentru cei de restaurante, pizzerii şi alte crâşme, vara e mană cerească. Aglomeraţia înseamnă profit. Dar pentru noi, cei care încercăm să ne relaxăm după un an de muncă, ce înseamnă?

De multe ori, înseamnă doar stres şi nervi. Ne enervăm din cauza serviciilor care nu se ridică la nivelul pe care l-am dori, ne enervăm din cauza aglomeraţiei, din cauza vremii, din cauza insectelor... în fine, practic din orice cauză. După ce un an de zile ne-am făcut planuri pentru luna aceasta în care suntem liberi, iată că acum nu reuşim să ne desprindem de micile necazuri şi să ne bucurăm de concediu.

Mie, una, îmi place să merg la mare în extrasezon. Atunci e lume puţină, am suficient oxigen, vremea e bună sau acceptabilă, doar că uneori nu pot face baie, pentru că apa e prea rece. Dar acesta mi se pare un inconvenient minuscul pe lângă beneficiul cel mare: acela că mă pot bucura de plajă şi de mare fără ca de mine să se lipească pielea transpirată a altor sute de oameni veniţi în vacanţă.

Anotimpul meu preferat e toamna. Toamna timpurie, cu mult soare, dar cu temperaturi plăcute, când frunzele încep să îşi schimbe culoarea şi când în aer pluteşte o anume melancolie. Nu înţeleg defel de ce oamenilor nu le place să meargă în concediu toamna, ci preferă vara sau iarna. O vacanţă într-o toamnă aurie mi se pare cel mai minunat lucru cu putinţă.

Poate că, dacă mai multă lume ar gândi ca mine, vara nu ar fi atât de dezolantă. Vara, când puhoiul se mută pe plajă, şi oraşele rămân pustii, amorţite, bătrânicioase. Vara, când apa mării îţi lasă pe piele ulei provenit din cremele de plajă ale unor oameni din toată ţara, când în cluburile de la malul mării nu ai loc să dansezi, când staţiunea ta preferată se umple de cocălari, pe care îi ştii şi pe care nu ai vrea să îi vezi (şi) în concediu.

Poate că, dacă am acorda suficientă atenţie toamnei, vara ar fi mai frumoasă. Şi vacanţa noastră ar fi mai reuşită.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

2017 a fost un an bun pentru turism

Alin Burcea: 2017 a fost un an bun pentru turism.
Grecia, Spania și Turcia, în topul destinațiilor
2017 a fost un an bun pentru turism, în contextul în care au crescut veniturile românilor, ceea ce, evident, a generat mai multe călătorii, spune Alin Burcea, CEO Paralela 45.
Continuarea articolului, aici: http://www.capital.ro/alin-burcea-2017-a-fost-un-an-bun-pentru-turism.html

Datele Institutului Naţional de Statistică arată 23,5 milioane de înnoptări la finalul lunii octombrie, în creştere cu 6% faţă de perioada similară din 2016. Dintre acestea, 80% au fost ale românilor. Pe vacanţe în străinătate românii au cheltuit până în luna octombrie 2,4 miliarde de euro, cu un milliard mai mult faţă de anul trecut, acesta fiind un nivel record în ultimii zece ani, potrivit datelor BNR.

Potrivit acestuia, în 2017, cei mai mulţi turişti au preferat să îşi petreacă vacanţa în Grecia (45%), Spania (24%), Turcia (20%), Cipru (5%), Italia, Portugalia şi Croaţia. Au ales în special hoteluri de patr…

Regi, ţărani şi conţi

Curios să văd pe ce mai dau oamenii banii, am consultat o listă a celor mai luxoase hoteluri din lume. Ce le face să fie atât de dorite, atât de mult visate, încât să îşi poată permite să închirieze o cameră cu multe zeci de mii de euro pentru o noapte?

În prmul rând, priveliştea. Se pare că, în cazul unui hotel, ea este cea mai importantă. Clienţii nu vor să facă efortul de a se deplasa în natură, să facă excursii pentru a admira lacuri sau munţi, ci preferă ca peisajul să îi cotropească direct în cameră, să le vină sub nas, mură în gură. Astfel că cel mai scump hotel din lume pare să fie un submarin care circulă în apele oceanului şi unde o cameră costă circa 130.000 euro pe noapte. Un alt hotel din acest top este situat pe malul lacului Geneva şi are vedere la Alpii elveţieni.

Îmi imaginez cum bogătaşii lumii dau sume colosale pentru a-şi impresiona iubitele/soţiile/amantele cu privelişti de vis, în timp ce sorb cu delicateţe din paharul de Martini. Cum încearcă să le demonstreze c…

Un an de vacanţă

Pun pariu că şi tu te-ai întrebat cum ar fi să trăieşti un an întreg într-un hotel sau într-o pensiune. O vacanţă de 365 de zile, într-o regiune frumoasă, fără să te întrebi cu ce vei plăti sau ce se va întâmpla dacă nu vei merge la muncă. O răsplată de lux, pentru că meriţi.
Mi-ar fi greu să mă hotărăsc unde să îmi petrec următorul an din viaţă. Mi-ar plăcea să merg la mare, care mi se pare frumoasă tot timpul anului, mai puţin în lunile de vârf, când e asaltată de lume. Prefer să savurez marea în singurătate, să-i simt melancolia, să-i simt grandoarea şi să-i ghicesc imensitatea. Să mă cuprindă admiraţia şi teama, dorinţa de a mă avânta în larg, dar şi o viziune foarte animată a ceea ce, probabil, se petrece în adâncuri.

Dar mi-ar plăcea şi să merg într-un orăşel din Austria, unde să mă cazez la o pensiune, printre clădiri istorice, pictate haios la exterior, iar vara, cu muşcate la geamuri. Aici, senzaţiile sunt cu totul altele, nici măcar turiştii nu mă mai deranjează, sentimen…