Treceți la conținutul principal

Pledoarie pentru o vacanţă de toamnă

Nu mi-a plăcut niciodată spiritul de turmă. Nu-mi place înghesuiala, nu-mi plac mulţimile, nu-mi place să trebuiască să îmi strecor cearceaful pe o plajă plină cu alte mii de cearceafuri, nu-mi place să trebuiască să ascult conversaţiile altor turişti când sunt în concediu şi nici să merg la munte şi să inspir gazele de eşapament ale maşinilor altor turişti. Căci, în România, vara, cam aşa se întâmplă.

Sigur, pentru hotelieri, pentru proprietarii de pensiuni, pentru cei de restaurante, pizzerii şi alte crâşme, vara e mană cerească. Aglomeraţia înseamnă profit. Dar pentru noi, cei care încercăm să ne relaxăm după un an de muncă, ce înseamnă?

De multe ori, înseamnă doar stres şi nervi. Ne enervăm din cauza serviciilor care nu se ridică la nivelul pe care l-am dori, ne enervăm din cauza aglomeraţiei, din cauza vremii, din cauza insectelor... în fine, practic din orice cauză. După ce un an de zile ne-am făcut planuri pentru luna aceasta în care suntem liberi, iată că acum nu reuşim să ne desprindem de micile necazuri şi să ne bucurăm de concediu.

Mie, una, îmi place să merg la mare în extrasezon. Atunci e lume puţină, am suficient oxigen, vremea e bună sau acceptabilă, doar că uneori nu pot face baie, pentru că apa e prea rece. Dar acesta mi se pare un inconvenient minuscul pe lângă beneficiul cel mare: acela că mă pot bucura de plajă şi de mare fără ca de mine să se lipească pielea transpirată a altor sute de oameni veniţi în vacanţă.

Anotimpul meu preferat e toamna. Toamna timpurie, cu mult soare, dar cu temperaturi plăcute, când frunzele încep să îşi schimbe culoarea şi când în aer pluteşte o anume melancolie. Nu înţeleg defel de ce oamenilor nu le place să meargă în concediu toamna, ci preferă vara sau iarna. O vacanţă într-o toamnă aurie mi se pare cel mai minunat lucru cu putinţă.

Poate că, dacă mai multă lume ar gândi ca mine, vara nu ar fi atât de dezolantă. Vara, când puhoiul se mută pe plajă, şi oraşele rămân pustii, amorţite, bătrânicioase. Vara, când apa mării îţi lasă pe piele ulei provenit din cremele de plajă ale unor oameni din toată ţara, când în cluburile de la malul mării nu ai loc să dansezi, când staţiunea ta preferată se umple de cocălari, pe care îi ştii şi pe care nu ai vrea să îi vezi (şi) în concediu.

Poate că, dacă am acorda suficientă atenţie toamnei, vara ar fi mai frumoasă. Şi vacanţa noastră ar fi mai reuşită.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Crăciunul, momentul când turiștii nu vor să rămână cu picioarele pe pământ

Puțini români obișnuiesc să plece în călătorie de Crăciun. Pentru cei mai mulți dintre noi, Crăciunul înseamnă „acasă”, „familie”. Dacă totuși vor un peisaj nou de Nașterea Domnului, cel mai probabil turiștii vor alege o pensiune. Cele mai multe dintre acestea s-au adaptat și includ turiștii în ritualul pregătirilor de Crăciun: tăierea porcului și pregătirea cărnii, prepararea cozonacilor și a sarmalelor, cărora li se adaugă plimbări cu sania sau căruța și, desigur, multe colinde. E un „meniu” standard, menit să le dea oamenilor iluzia că retrăiesc vremurile copilăriei în casa bunicior. Și prinde de fiecare dată.

Pentru cei care preferă un Crăciun urban, există hotelurile. Cu holurile lor largi în culori reci, camerele aproape identice și mobila fără personalitate, acestora le e mai greu să le dea turiștilor senzația de „acasă”. Și totuși se poate. Un brad împodobit și câteva ghirlande fac minuni. La fel și un meniu tradițional în seara de Crăciun și câteva colinde românești. Mai ales…

Ferestrele care pot distruge o călătorie

Atunci când plecăm de acasă pentru mai mult timp, ceva în mintea noastră se schimbă. Ne schimbăm tabieturile, căutăm noul, „schimbăm aerul”, cum se spune. Aerul din jur și aerul nostru, adică starea de spirit. Nu e o legendă, e adevărul. De multe ori, când suntem într-un impas, prietenii ne recomandă să facem o călătorie. Asta ne poate ajuta să ieșim din starea de tristețe prelungită, să luăm o decizie grea sau să ne cunoaștem mai bine pe noi înșine. În general, o călătorie este un prilej de sondare a propriului interior, de meditație, de regăsire.

Depinde de mai mulți factori unde și cum vom alege să facem această călătorie. Într-o capitală zgomotoasă, cu cluburi de noapte și baruri. La mare, într-o iarnă înghețată, când zgomotul repetitiv al valurilor te face să te gândești la eternitate. La munte, într-o toamnă aurie, a cărui soare prietenos îți încălzește inima plină de îndoieli.

Oricum ar fi, camera în care te vei caza este foarte importantă. Și nu e important doar ca scurgerea d…

Vis de primăvară

Plouă. Ploaie de primăvară, bună, fertilă. Ploaie care va face totul să înverzească, iar grădinile și câmpurile să se acopere cu stropi colorați din petale. Ploaie tristă, care taie chef, taie speranță. Tocmai vin din oraș, murată și înfrigurată,  și cu o dorință clară înmugurindu-mi în creier.

Aș vrea să merg undeva, într-un oraș necunoscut. Să mă cazez la un hotel din centru, cu un personal amabil, într-o cameră cu balcon din fier forjat și vedere spre intersecția cea mare. Să urc în cameră, să fac un duș fierbinte, cu un săpun de lavandă, să mă îmbrac într-un halat de baie alb, gros și pufos, să îmi iau în picioare papucii asortați și să mă afund în fotoliu. Un fotoliu mare, confortabil, cu un spătar mult prea înalt și cu o pătură cadrilată deasupra. Aș deschide o carte și aș savura lectura, având sub ochi, pe geam, agitația orașului.

Apoi, la un moment dat, aș suna la room service și aș comanda un thé gourmand, un ceai fierbinte cu petale de trandafiri și cu prăjiturici, dar și u…