Treceți la conținutul principal

Pledoarie pentru o vacanţă de toamnă

Nu mi-a plăcut niciodată spiritul de turmă. Nu-mi place înghesuiala, nu-mi plac mulţimile, nu-mi place să trebuiască să îmi strecor cearceaful pe o plajă plină cu alte mii de cearceafuri, nu-mi place să trebuiască să ascult conversaţiile altor turişti când sunt în concediu şi nici să merg la munte şi să inspir gazele de eşapament ale maşinilor altor turişti. Căci, în România, vara, cam aşa se întâmplă.

Sigur, pentru hotelieri, pentru proprietarii de pensiuni, pentru cei de restaurante, pizzerii şi alte crâşme, vara e mană cerească. Aglomeraţia înseamnă profit. Dar pentru noi, cei care încercăm să ne relaxăm după un an de muncă, ce înseamnă?

De multe ori, înseamnă doar stres şi nervi. Ne enervăm din cauza serviciilor care nu se ridică la nivelul pe care l-am dori, ne enervăm din cauza aglomeraţiei, din cauza vremii, din cauza insectelor... în fine, practic din orice cauză. După ce un an de zile ne-am făcut planuri pentru luna aceasta în care suntem liberi, iată că acum nu reuşim să ne desprindem de micile necazuri şi să ne bucurăm de concediu.

Mie, una, îmi place să merg la mare în extrasezon. Atunci e lume puţină, am suficient oxigen, vremea e bună sau acceptabilă, doar că uneori nu pot face baie, pentru că apa e prea rece. Dar acesta mi se pare un inconvenient minuscul pe lângă beneficiul cel mare: acela că mă pot bucura de plajă şi de mare fără ca de mine să se lipească pielea transpirată a altor sute de oameni veniţi în vacanţă.

Anotimpul meu preferat e toamna. Toamna timpurie, cu mult soare, dar cu temperaturi plăcute, când frunzele încep să îşi schimbe culoarea şi când în aer pluteşte o anume melancolie. Nu înţeleg defel de ce oamenilor nu le place să meargă în concediu toamna, ci preferă vara sau iarna. O vacanţă într-o toamnă aurie mi se pare cel mai minunat lucru cu putinţă.

Poate că, dacă mai multă lume ar gândi ca mine, vara nu ar fi atât de dezolantă. Vara, când puhoiul se mută pe plajă, şi oraşele rămân pustii, amorţite, bătrânicioase. Vara, când apa mării îţi lasă pe piele ulei provenit din cremele de plajă ale unor oameni din toată ţara, când în cluburile de la malul mării nu ai loc să dansezi, când staţiunea ta preferată se umple de cocălari, pe care îi ştii şi pe care nu ai vrea să îi vezi (şi) în concediu.

Poate că, dacă am acorda suficientă atenţie toamnei, vara ar fi mai frumoasă. Şi vacanţa noastră ar fi mai reuşită.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

25 de lucruri secrete despre hoteluri

„De la ce inseamna cu adevarat stelele cu care este cotat un hotel pana la sfaturi care sa te ajute in obtinerea unei camere mai bune, iata 25 de lucruri pe care personalul hotelier nu ti le va spune niciodata, dar pe care trebuie sa le stii, daca vrei sa ai o vacanta asa cum iti doresti.” 25. E mult mai probabil sa beneficiezi de discount la un hotel independent. Unele lanturi hoteliere se opun scaderii preturilor. 24. Se presupune ca optiunile eco, cum ar fi renuntarea la a ti se face curatenie in camera in fiecare zi, pot fi uneori o scuza de a nu plati camerista (sau de a-i usura munca). 23. Cameristele au cea mai periculoasa slujba intr-un hotel. Si aici intra tot, de la mutarea constanta a saltelelor si a mobilei, pana la expunerea permanenta la gunoaie, resturi menajere si alte mizerii care iti intorc stomacul pe dos. 22. Lasarea de bacsis pentru camerista este apreciata, dar nu se mai poarta de ceva vreme. 21. Daca totusi decizi sa lasi bacsis, pune-l sub

Minivacanță voinică de Paști

Viața este plină de alegeri dificile. Practic, nu există zi să nu trebuiască să iei câte o decizie care îți poate influența viața. Spre exemplu, cu ce să mănânci brânza de la micul dejun: cu ridichi sau cu roșii? Și ce să bei după cină: o bere sau un pahar de vin? Orice ai face, de la asemenea decizii nu te poți eschiva. Dar există și momente bune în viață când alegerile sunt ușoare. De exemplu, vine clipa când trebuie să decizi ce vei face de Paști. Se știe deja, Paștele de anul acesta vine însoțit de o binefăcătoare minivacanță. Mini, mini, dar voinică! Bun, se pune problema dacă să faci curățenie, să gătești, să stai pe-acasă și să mergi în vizită doar la părinți, socri, mătuși, unchi și nași. Sau să mergi în vacanță. Nu e greu de ales, așa-i? În țară, ca de fiecare dată, pensiunile cele mai solicitate vor fi cele din Bucovina și cele din Maramureș. Toate vor oferi meniuri tradiționale, care să meargă bine prin intestin după tradiționala slujbă de la biserică. Unii, poate, se vo

„Casa asta nu e hotel!”

Când eram adolescentă, mama îmi reproşa adesea: „Casa asta nu e hotel, să vii şi să pleci când vrei!”. Cu varianta: “…să vii aici doar ca să dormi.” Şi în clipa aceea mă umpleam de ură şi îmi spuneam în gând: “Lăsaţi, că o să vedeţi voi cum o să fie când voi fi mare şi voi fi la casa mea!”. Şi îmi imaginam cum voi fi majoră, cu serviciu şi salariu, trăind în propria mea casă, fără să trebuiască să dau explicaţii nimănui şi fără să fiu cicălită toată ziua. Îmi proiectam în minte nopţi albe petrecute alături de gaşca mea, cu muzică rock şi nişte sticle, cu plete scuturate şi cu fălcile durându-ne de atâta râs. Îmi imaginam zile pline, petrecute în oraş, şi mă vedeam ajungând acasă târziu în noapte, fără ca asta să constituie o problemă. În fine, mă vedeam liberă şi independentă. Inevitabil, anii au trecut. Mi-am pierdut gaşca şi am rămas cu doar câţiva prieteni. Am redus drastic băutura şi am început să apreciez nopţile cu somn bun. M-am schimbat într-atât, încât uneori de abia mă recu