Treceți la conținutul principal

Pledoarie pentru o vacanţă de toamnă

Nu mi-a plăcut niciodată spiritul de turmă. Nu-mi place înghesuiala, nu-mi plac mulţimile, nu-mi place să trebuiască să îmi strecor cearceaful pe o plajă plină cu alte mii de cearceafuri, nu-mi place să trebuiască să ascult conversaţiile altor turişti când sunt în concediu şi nici să merg la munte şi să inspir gazele de eşapament ale maşinilor altor turişti. Căci, în România, vara, cam aşa se întâmplă.

Sigur, pentru hotelieri, pentru proprietarii de pensiuni, pentru cei de restaurante, pizzerii şi alte crâşme, vara e mană cerească. Aglomeraţia înseamnă profit. Dar pentru noi, cei care încercăm să ne relaxăm după un an de muncă, ce înseamnă?

De multe ori, înseamnă doar stres şi nervi. Ne enervăm din cauza serviciilor care nu se ridică la nivelul pe care l-am dori, ne enervăm din cauza aglomeraţiei, din cauza vremii, din cauza insectelor... în fine, practic din orice cauză. După ce un an de zile ne-am făcut planuri pentru luna aceasta în care suntem liberi, iată că acum nu reuşim să ne desprindem de micile necazuri şi să ne bucurăm de concediu.

Mie, una, îmi place să merg la mare în extrasezon. Atunci e lume puţină, am suficient oxigen, vremea e bună sau acceptabilă, doar că uneori nu pot face baie, pentru că apa e prea rece. Dar acesta mi se pare un inconvenient minuscul pe lângă beneficiul cel mare: acela că mă pot bucura de plajă şi de mare fără ca de mine să se lipească pielea transpirată a altor sute de oameni veniţi în vacanţă.

Anotimpul meu preferat e toamna. Toamna timpurie, cu mult soare, dar cu temperaturi plăcute, când frunzele încep să îşi schimbe culoarea şi când în aer pluteşte o anume melancolie. Nu înţeleg defel de ce oamenilor nu le place să meargă în concediu toamna, ci preferă vara sau iarna. O vacanţă într-o toamnă aurie mi se pare cel mai minunat lucru cu putinţă.

Poate că, dacă mai multă lume ar gândi ca mine, vara nu ar fi atât de dezolantă. Vara, când puhoiul se mută pe plajă, şi oraşele rămân pustii, amorţite, bătrânicioase. Vara, când apa mării îţi lasă pe piele ulei provenit din cremele de plajă ale unor oameni din toată ţara, când în cluburile de la malul mării nu ai loc să dansezi, când staţiunea ta preferată se umple de cocălari, pe care îi ştii şi pe care nu ai vrea să îi vezi (şi) în concediu.

Poate că, dacă am acorda suficientă atenţie toamnei, vara ar fi mai frumoasă. Şi vacanţa noastră ar fi mai reuşită.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

25 de lucruri secrete despre hoteluri

„De la ce inseamna cu adevarat stelele cu care este cotat un hotel pana la sfaturi care sa te ajute in obtinerea unei camere mai bune, iata 25 de lucruri pe care personalul hotelier nu ti le va spune niciodata, dar pe care trebuie sa le stii, daca vrei sa ai o vacanta asa cum iti doresti.” 25. E mult mai probabil sa beneficiezi de discount la un hotel independent. Unele lanturi hoteliere se opun scaderii preturilor. 24. Se presupune ca optiunile eco, cum ar fi renuntarea la a ti se face curatenie in camera in fiecare zi, pot fi uneori o scuza de a nu plati camerista (sau de a-i usura munca). 23. Cameristele au cea mai periculoasa slujba intr-un hotel. Si aici intra tot, de la mutarea constanta a saltelelor si a mobilei, pana la expunerea permanenta la gunoaie, resturi menajere si alte mizerii care iti intorc stomacul pe dos. 22. Lasarea de bacsis pentru camerista este apreciata, dar nu se mai poarta de ceva vreme. 21. Daca totusi decizi sa lasi bacsis, pune-l sub

Orașul iglurilor

Când am ieșit azi dimineață din casă, m-am trezit înconjuraă de troiene. Era devreme, chiar dacă se luminase afară, și încă nu multă lume ieșise la lopătat zăpada. Ninge de multe zile. Chiar și acum, când scriu, prin geamul de la balcon văd perdele albe de nea căzând din cer fără întrerupere. Nici nu știi dacă să te bucuri sau să te sperii. În sufletul fiecărui om care privește zăpada, un copil se bate cu un adult. Entuziasmul luptă cu îngrjorarea. Imagini ca în basme se suprapun cu imagini de coșmar. Drumurile nu sunt curățate, și mai ales pe străduțele din cartiere e imposibil să răzbești cu mașina. Niciun utilaj nicăieri. Oamenii alunecă pe gheața ascunsă de nea, riscând să își rupă picioarele. Ambulanțele și pompierii ajung cu greu să își îndeplinească misiunea. Copacii se rup sub greutatea omătului. Acoperișurile mai șubrede riscă să se prăbușească. În Germania e cod violet – aud de existența lui pentru prima oară. Într-o stațiune in Austria sunt sute de oameni blocați din cauz

E vremea de mers la mare

Da, chiar dacă e inceput de septembrie, chiar dacă vara e pe ducă, e vremea de mers la mare. Marea e cea mai frumoasă în extrasezon, când relaţia dintre tine şi ea capătă intimitate, când hoardele de turişti se retrag prin birouri, când unele cluburi se închid, când aerul sărat devine respirabil şi când poţi să te plimbi pe străzile staţiunii fără ca mii de piei transpirate să se lipească de tine. Când vine toamna, marea începe să mă strige. E frumoasă şi primăvara, dar toamna are un aer melancolic pe care îl găsesc irezistibil. Un aer de femeie părăsită. În timp ce scriu, ascult un filmuleţ pe care l-am înregistrat acum doi ani, în septembrie. Marea mugeşte, sălbatică şi de neoprit, pescăruşii săgetează cerul pătat de nori, dungi de lumină proiectate peste puful lor, umbra unei bărci înaintează imperceptibil pe valuri, cerul îşi schimbă faţa de la un minut la altul, doar marea rămâne aceeaşi. Eram la un curs de scriere creativă şi mersesem pe plajă pe la 5 dimineaţa, să prind răsări