Nu mi-a plăcut niciodată spiritul de turmă. Nu-mi place înghesuiala, nu-mi plac mulţimile, nu-mi place să trebuiască să îmi strecor cearceaful pe o plajă plină cu alte mii de cearceafuri, nu-mi place să trebuiască să ascult conversaţiile altor turişti când sunt în concediu şi nici să merg la munte şi să inspir gazele de eşapament ale maşinilor altor turişti. Căci, în România, vara, cam aşa se întâmplă.
Sigur, pentru hotelieri, pentru proprietarii de pensiuni, pentru cei de restaurante, pizzerii şi alte crâşme, vara e mană cerească. Aglomeraţia înseamnă profit. Dar pentru noi, cei care încercăm să ne relaxăm după un an de muncă, ce înseamnă?
De multe ori, înseamnă doar stres şi nervi. Ne enervăm din cauza serviciilor care nu se ridică la nivelul pe care l-am dori, ne enervăm din cauza aglomeraţiei, din cauza vremii, din cauza insectelor... în fine, practic din orice cauză. După ce un an de zile ne-am făcut planuri pentru luna aceasta în care suntem liberi, iată că acum nu reuşim să ne desprindem de micile necazuri şi să ne bucurăm de concediu.
Mie, una, îmi place să merg la mare în extrasezon. Atunci e lume puţină, am suficient oxigen, vremea e bună sau acceptabilă, doar că uneori nu pot face baie, pentru că apa e prea rece. Dar acesta mi se pare un inconvenient minuscul pe lângă beneficiul cel mare: acela că mă pot bucura de plajă şi de mare fără ca de mine să se lipească pielea transpirată a altor sute de oameni veniţi în vacanţă.
Anotimpul meu preferat e toamna. Toamna timpurie, cu mult soare, dar cu temperaturi plăcute, când frunzele încep să îşi schimbe culoarea şi când în aer pluteşte o anume melancolie. Nu înţeleg defel de ce oamenilor nu le place să meargă în concediu toamna, ci preferă vara sau iarna. O vacanţă într-o toamnă aurie mi se pare cel mai minunat lucru cu putinţă.
Poate că, dacă mai multă lume ar gândi ca mine, vara nu ar fi atât de dezolantă. Vara, când puhoiul se mută pe plajă, şi oraşele rămân pustii, amorţite, bătrânicioase. Vara, când apa mării îţi lasă pe piele ulei provenit din cremele de plajă ale unor oameni din toată ţara, când în cluburile de la malul mării nu ai loc să dansezi, când staţiunea ta preferată se umple de cocălari, pe care îi ştii şi pe care nu ai vrea să îi vezi (şi) în concediu.
Poate că, dacă am acorda suficientă atenţie toamnei, vara ar fi mai frumoasă. Şi vacanţa noastră ar fi mai reuşită.
Sigur, pentru hotelieri, pentru proprietarii de pensiuni, pentru cei de restaurante, pizzerii şi alte crâşme, vara e mană cerească. Aglomeraţia înseamnă profit. Dar pentru noi, cei care încercăm să ne relaxăm după un an de muncă, ce înseamnă?
De multe ori, înseamnă doar stres şi nervi. Ne enervăm din cauza serviciilor care nu se ridică la nivelul pe care l-am dori, ne enervăm din cauza aglomeraţiei, din cauza vremii, din cauza insectelor... în fine, practic din orice cauză. După ce un an de zile ne-am făcut planuri pentru luna aceasta în care suntem liberi, iată că acum nu reuşim să ne desprindem de micile necazuri şi să ne bucurăm de concediu.
Mie, una, îmi place să merg la mare în extrasezon. Atunci e lume puţină, am suficient oxigen, vremea e bună sau acceptabilă, doar că uneori nu pot face baie, pentru că apa e prea rece. Dar acesta mi se pare un inconvenient minuscul pe lângă beneficiul cel mare: acela că mă pot bucura de plajă şi de mare fără ca de mine să se lipească pielea transpirată a altor sute de oameni veniţi în vacanţă.
Anotimpul meu preferat e toamna. Toamna timpurie, cu mult soare, dar cu temperaturi plăcute, când frunzele încep să îşi schimbe culoarea şi când în aer pluteşte o anume melancolie. Nu înţeleg defel de ce oamenilor nu le place să meargă în concediu toamna, ci preferă vara sau iarna. O vacanţă într-o toamnă aurie mi se pare cel mai minunat lucru cu putinţă.
Poate că, dacă mai multă lume ar gândi ca mine, vara nu ar fi atât de dezolantă. Vara, când puhoiul se mută pe plajă, şi oraşele rămân pustii, amorţite, bătrânicioase. Vara, când apa mării îţi lasă pe piele ulei provenit din cremele de plajă ale unor oameni din toată ţara, când în cluburile de la malul mării nu ai loc să dansezi, când staţiunea ta preferată se umple de cocălari, pe care îi ştii şi pe care nu ai vrea să îi vezi (şi) în concediu.
Poate că, dacă am acorda suficientă atenţie toamnei, vara ar fi mai frumoasă. Şi vacanţa noastră ar fi mai reuşită.
Comentarii
Trimiteți un comentariu