Treceți la conținutul principal

Clienţi nemulţumiţi

Am participat, de curând, la o dezbatere care a avut loc în incinta unui hotel. Era o zi foarte călduroasă. Sala de conferinţe era dotată cu aparate de aer condiţionat, însă efectul lor era insesizabil. Scaunele erau înghesuite şi incomode. Organizatorii au împărţit sticle de apă, dar sunt absolut sigur că toţi cei aproape 200 de participanţi au înjurat conducerea hotelului timp de două ore şi jumătate, cât a durat dezbaterea. Când se vor gândi, de acum înainte, la hotelul respectiv, acei oameni vor înjura. Şi asta, din cauză că au trăit o senzaţie de disconfort la un moment dat, acolo.

Un hotel nu înseamnă doar paturi şi mîncare. Nu e suficient nici să ai piscină şi sală de sport. Pentru că cei care se cazează la hotel nu vor fi doar turişti, ci şi oameni de afaceri. Iar ei vor avea nevoie de o sală de conferinţe bine pusă la punct, cu aer condiţionat şi sonorizare. În plus, astfel de spaţii pot fi închiriate pentru desfăşurarea unor evenimente.

În Baia Mare, spre exemplu, nu prea avem de unde alege atunci când vine vorba să se organizeze o conferinţă. Posibilităţile sunt destul de restrânse. Unele spaţii nu sunt potrivite pentru evenimente care au taxă de intrare, altele nu se închiriază pentru anumite evenimente politice, altele sunt prea mici şi aşa mai departe. Devine o adevărată provocare să organizezi un eveniment de amploare în Baia Mare, mai ales dacă eşti un ONG sau un partid mic.

Noi, maramureşenii, ne lăudăm mereu cu ospitalitatea noastră. Dar ospitalitatea nu înseamnă numai ca, atunci când ajungi la ţară, lelea Floare să te îndemne să bagi în tine sarmale până când simţi că îţi crapă burta. Ospitalitatea ar trebui să fie cuvânt de ordine şi pentru hotelieri, care ar trebui să îşi dea silinţa ca cei pe care îi deservesc să fie mulţumiţi. Atunci când te străduieşti, chiar dacă lucrurile nu ies perfect, efortul tău se vede şi este apreciat. Iar când eşti dezinteresat, de asemenea se vede. Şi un lucru e cert: clientul te judecă şi ţine minte. Un client pe care l-ai dezamăgit o dată nu se va întoarce niciodată. Ba mai mult, poate că va spune şi altora să te ocolească. Poate că va scrie şi un review pe Internet despre experienţa sa nefericită.

Astfel că, pentru un singur client nemulţumit, costurile sunt considerabile. Dar ce te faci când ai o sală plină de clienţi nemulţumiţi?

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

25 de lucruri secrete despre hoteluri

„De la ce inseamna cu adevarat stelele cu care este cotat un hotel pana la sfaturi care sa te ajute in obtinerea unei camere mai bune, iata 25 de lucruri pe care personalul hotelier nu ti le va spune niciodata, dar pe care trebuie sa le stii, daca vrei sa ai o vacanta asa cum iti doresti.” 25. E mult mai probabil sa beneficiezi de discount la un hotel independent. Unele lanturi hoteliere se opun scaderii preturilor. 24. Se presupune ca optiunile eco, cum ar fi renuntarea la a ti se face curatenie in camera in fiecare zi, pot fi uneori o scuza de a nu plati camerista (sau de a-i usura munca). 23. Cameristele au cea mai periculoasa slujba intr-un hotel. Si aici intra tot, de la mutarea constanta a saltelelor si a mobilei, pana la expunerea permanenta la gunoaie, resturi menajere si alte mizerii care iti intorc stomacul pe dos. 22. Lasarea de bacsis pentru camerista este apreciata, dar nu se mai poarta de ceva vreme. 21. Daca totusi decizi sa lasi bacsis, pune-l sub

De ce să fim nevoiţi să ne despărţim de animalele noastre când plecăm în vacanţă?

Am pisică de vreo patru ani. Înainte am avut un câine, care a trăit mai bine de 12 ani. Ca mine sunt foarte mulţi români, care deţin acasă un animal de companie şi care suferă când trebuie să plece în vacanţă fără acesta. “Măreția și progresul moral al unei societăți nu pot fi judecate decât după modul în care își tratează animalele”, spunea Mahatma Gandhi. Animalele trebuie înconjurate de iubire şi respect. Sunt nişte suflete, ca şi noi, cu sensibilitate şi inteligenţă. Atunci când plecăm în concediu şi le lăsăm acasă, în grija unor vecini, sau la un hotel special pentru animale, ele suferă enorm. Unele plâng, altele refuză hrana, altele devin letargice. Cred că ceea ce lipseşte din România (sau eu, cel puţin, nu am cunoştinţă de existenţa unui asemenea loc) sunt hotelurile şi pensiunile în care te poţi caza împreună cu animalul tău de companie. Există încă o reticenţă faţă de primirea animalelor în unităţile de cazare, de parcă aceste animale nu ar fi obişnuite oricum să doarmă î

Orașul iglurilor

Când am ieșit azi dimineață din casă, m-am trezit înconjuraă de troiene. Era devreme, chiar dacă se luminase afară, și încă nu multă lume ieșise la lopătat zăpada. Ninge de multe zile. Chiar și acum, când scriu, prin geamul de la balcon văd perdele albe de nea căzând din cer fără întrerupere. Nici nu știi dacă să te bucuri sau să te sperii. În sufletul fiecărui om care privește zăpada, un copil se bate cu un adult. Entuziasmul luptă cu îngrjorarea. Imagini ca în basme se suprapun cu imagini de coșmar. Drumurile nu sunt curățate, și mai ales pe străduțele din cartiere e imposibil să răzbești cu mașina. Niciun utilaj nicăieri. Oamenii alunecă pe gheața ascunsă de nea, riscând să își rupă picioarele. Ambulanțele și pompierii ajung cu greu să își îndeplinească misiunea. Copacii se rup sub greutatea omătului. Acoperișurile mai șubrede riscă să se prăbușească. În Germania e cod violet – aud de existența lui pentru prima oară. Într-o stațiune in Austria sunt sute de oameni blocați din cauz