Treceți la conținutul principal

Clienţi nemulţumiţi

Am participat, de curând, la o dezbatere care a avut loc în incinta unui hotel. Era o zi foarte călduroasă. Sala de conferinţe era dotată cu aparate de aer condiţionat, însă efectul lor era insesizabil. Scaunele erau înghesuite şi incomode. Organizatorii au împărţit sticle de apă, dar sunt absolut sigur că toţi cei aproape 200 de participanţi au înjurat conducerea hotelului timp de două ore şi jumătate, cât a durat dezbaterea. Când se vor gândi, de acum înainte, la hotelul respectiv, acei oameni vor înjura. Şi asta, din cauză că au trăit o senzaţie de disconfort la un moment dat, acolo.

Un hotel nu înseamnă doar paturi şi mîncare. Nu e suficient nici să ai piscină şi sală de sport. Pentru că cei care se cazează la hotel nu vor fi doar turişti, ci şi oameni de afaceri. Iar ei vor avea nevoie de o sală de conferinţe bine pusă la punct, cu aer condiţionat şi sonorizare. În plus, astfel de spaţii pot fi închiriate pentru desfăşurarea unor evenimente.

În Baia Mare, spre exemplu, nu prea avem de unde alege atunci când vine vorba să se organizeze o conferinţă. Posibilităţile sunt destul de restrânse. Unele spaţii nu sunt potrivite pentru evenimente care au taxă de intrare, altele nu se închiriază pentru anumite evenimente politice, altele sunt prea mici şi aşa mai departe. Devine o adevărată provocare să organizezi un eveniment de amploare în Baia Mare, mai ales dacă eşti un ONG sau un partid mic.

Noi, maramureşenii, ne lăudăm mereu cu ospitalitatea noastră. Dar ospitalitatea nu înseamnă numai ca, atunci când ajungi la ţară, lelea Floare să te îndemne să bagi în tine sarmale până când simţi că îţi crapă burta. Ospitalitatea ar trebui să fie cuvânt de ordine şi pentru hotelieri, care ar trebui să îşi dea silinţa ca cei pe care îi deservesc să fie mulţumiţi. Atunci când te străduieşti, chiar dacă lucrurile nu ies perfect, efortul tău se vede şi este apreciat. Iar când eşti dezinteresat, de asemenea se vede. Şi un lucru e cert: clientul te judecă şi ţine minte. Un client pe care l-ai dezamăgit o dată nu se va întoarce niciodată. Ba mai mult, poate că va spune şi altora să te ocolească. Poate că va scrie şi un review pe Internet despre experienţa sa nefericită.

Astfel că, pentru un singur client nemulţumit, costurile sunt considerabile. Dar ce te faci când ai o sală plină de clienţi nemulţumiţi?

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

25 de lucruri secrete despre hoteluri

„De la ce inseamna cu adevarat stelele cu care este cotat un hotel pana la sfaturi care sa te ajute in obtinerea unei camere mai bune, iata 25 de lucruri pe care personalul hotelier nu ti le va spune niciodata, dar pe care trebuie sa le stii, daca vrei sa ai o vacanta asa cum iti doresti.” 25. E mult mai probabil sa beneficiezi de discount la un hotel independent. Unele lanturi hoteliere se opun scaderii preturilor. 24. Se presupune ca optiunile eco, cum ar fi renuntarea la a ti se face curatenie in camera in fiecare zi, pot fi uneori o scuza de a nu plati camerista (sau de a-i usura munca). 23. Cameristele au cea mai periculoasa slujba intr-un hotel. Si aici intra tot, de la mutarea constanta a saltelelor si a mobilei, pana la expunerea permanenta la gunoaie, resturi menajere si alte mizerii care iti intorc stomacul pe dos. 22. Lasarea de bacsis pentru camerista este apreciata, dar nu se mai poarta de ceva vreme. 21. Daca totusi decizi sa lasi bacsis, pune-l sub

Minivacanță voinică de Paști

Viața este plină de alegeri dificile. Practic, nu există zi să nu trebuiască să iei câte o decizie care îți poate influența viața. Spre exemplu, cu ce să mănânci brânza de la micul dejun: cu ridichi sau cu roșii? Și ce să bei după cină: o bere sau un pahar de vin? Orice ai face, de la asemenea decizii nu te poți eschiva. Dar există și momente bune în viață când alegerile sunt ușoare. De exemplu, vine clipa când trebuie să decizi ce vei face de Paști. Se știe deja, Paștele de anul acesta vine însoțit de o binefăcătoare minivacanță. Mini, mini, dar voinică! Bun, se pune problema dacă să faci curățenie, să gătești, să stai pe-acasă și să mergi în vizită doar la părinți, socri, mătuși, unchi și nași. Sau să mergi în vacanță. Nu e greu de ales, așa-i? În țară, ca de fiecare dată, pensiunile cele mai solicitate vor fi cele din Bucovina și cele din Maramureș. Toate vor oferi meniuri tradiționale, care să meargă bine prin intestin după tradiționala slujbă de la biserică. Unii, poate, se vo

„Casa asta nu e hotel!”

Când eram adolescentă, mama îmi reproşa adesea: „Casa asta nu e hotel, să vii şi să pleci când vrei!”. Cu varianta: “…să vii aici doar ca să dormi.” Şi în clipa aceea mă umpleam de ură şi îmi spuneam în gând: “Lăsaţi, că o să vedeţi voi cum o să fie când voi fi mare şi voi fi la casa mea!”. Şi îmi imaginam cum voi fi majoră, cu serviciu şi salariu, trăind în propria mea casă, fără să trebuiască să dau explicaţii nimănui şi fără să fiu cicălită toată ziua. Îmi proiectam în minte nopţi albe petrecute alături de gaşca mea, cu muzică rock şi nişte sticle, cu plete scuturate şi cu fălcile durându-ne de atâta râs. Îmi imaginam zile pline, petrecute în oraş, şi mă vedeam ajungând acasă târziu în noapte, fără ca asta să constituie o problemă. În fine, mă vedeam liberă şi independentă. Inevitabil, anii au trecut. Mi-am pierdut gaşca şi am rămas cu doar câţiva prieteni. Am redus drastic băutura şi am început să apreciez nopţile cu somn bun. M-am schimbat într-atât, încât uneori de abia mă recu