Nu mi-a plăcut niciodată spiritul de turmă. Nu-mi place înghesuiala, nu-mi plac mulţimile, nu-mi place să trebuiască să îmi strecor cearceaful pe o plajă plină cu alte mii de cearceafuri, nu-mi place să trebuiască să ascult conversaţiile altor turişti când sunt în concediu şi nici să merg la munte şi să inspir gazele de eşapament ale maşinilor altor turişti. Căci, în România , vara, cam aşa se întâmplă. Sigur, pentru hotelieri, pentru proprietarii de pensiuni, pentru cei de restaurante , pizzerii şi alte crâşme, vara e mană cerească. Aglomeraţia înseamnă profit. Dar pentru noi, cei care încercăm să ne relaxăm după un an de muncă, ce înseamnă? De multe ori, înseamnă doar stres şi nervi. Ne enervăm din cauza serviciilor care nu se ridică la nivelul pe care l-am dori, ne enervăm din cauza aglomeraţiei, din cauza vremii, din cauza insectelor... în fine, practic din orice cauză. După ce un an de zile ne-am făcut planuri pentru luna aceasta în care suntem liberi, iată că acum nu reuşim