Treceți la conținutul principal

Pe acoperişul unui hotel

Îmi place singurătatea. Mă simt bine când sunt doar eu cu mine, departe de zgomotele vieţii, când mă refugiez în cotloanele ascunse ale minţii mele şi încep să visez. În acele momente, aş vrea să nu existe televizor, internet sau telefoane, să pot să rup, pentru o vreme, orice legătură cu lumea exterioară.

Mă întreb uneori când şi unde mă simt cel mai singură. Şi mă surprind spunându-mi că cel mai acut sentiment de singurătate îl am când sunt înconjurată de lume. Când sunt în mijlocul unei mulţimi care se simte bine, se distrează, râde şi spune glume. Atunci există un moment zero în care în mintea mea se întâmplă un declic şi devin foarte conştientă de propria mea persoană. Gândurile, până atunci îndreptate înspre ceilalţi, înspre vorbele şi glumele lor, capătă brusc o altă direcţie, spre interior. Şi starea de spirit mi se schimbă. Şi nu în bine.

Mă mai simt singură când am aşteptări. Când îmi doresc ca cineva, o persoană anume, să mă caute, şi ea nu o face. Când telefonul, deşi privit cu insistenţă, nu sună, când niciun mesaj nu îmi apare pe ecranul computerului. Şi iar nu e bine.

Acestea sunt cazuri când singurătatea e tristă. Însă, de obicei, ea e productivă. Îmi place să merg singură pe stradă. Mi se întâmplă adesea să îmi imaginez dialoguri şi situaţii amuzante, şi să mă trezesc că lumea mă priveşte curios, în timp ce eu am gura până la urechi.

Uneori mă gândesc că, poate, cel mai acut sentiment de singurătate l-aş putea avea pe acoperişul unui hotel. Un hotel înalt, de unde să văd cerul şi vârfurile clădirilor din jur. Aş şti, atunci, că dedesubtul meu îşi duc viaţa oameni care se simt singuri. Oameni aflaţi într-o stare de provizorat, oameni care nu se simt noaptea confortabil, pentru că dorm în paturi străine, oameni care se gândesc la casele şi familiile lor de departe, oameni care se simt singuri în timp ce au aventuri, oameni care înşală şi care sunt înşelaţi. Aş simţi tumultul venind de sub mine şi liniştea cuprinzându-mă din înalt, şi aş şti că stă numai în puterea mea ca eu să aleg de care parte mă aflu. Şi, desigur, aş alege viaţa, aşa zbuciumată cum e, chiar dacă doar din postura de privitor, de observator, de visător.

Mi-ar plăcea ca, din când în când, în zilele mele proaste, să urc pentru o oră pe acoperişul unui hotel. De acolo, de sus, balanţa poate fi ţinută corect. Acolo, cu fruntea în cer şi cu picioarele în mocirlă, poţi să iei cele mai corecte decizii. Chiar dacă sunt doar decizii pentru o zi.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

2017 a fost un an bun pentru turism

Alin Burcea: 2017 a fost un an bun pentru turism.
Grecia, Spania și Turcia, în topul destinațiilor
2017 a fost un an bun pentru turism, în contextul în care au crescut veniturile românilor, ceea ce, evident, a generat mai multe călătorii, spune Alin Burcea, CEO Paralela 45.
Continuarea articolului, aici: http://www.capital.ro/alin-burcea-2017-a-fost-un-an-bun-pentru-turism.html

Datele Institutului Naţional de Statistică arată 23,5 milioane de înnoptări la finalul lunii octombrie, în creştere cu 6% faţă de perioada similară din 2016. Dintre acestea, 80% au fost ale românilor. Pe vacanţe în străinătate românii au cheltuit până în luna octombrie 2,4 miliarde de euro, cu un milliard mai mult faţă de anul trecut, acesta fiind un nivel record în ultimii zece ani, potrivit datelor BNR.

Potrivit acestuia, în 2017, cei mai mulţi turişti au preferat să îşi petreacă vacanţa în Grecia (45%), Spania (24%), Turcia (20%), Cipru (5%), Italia, Portugalia şi Croaţia. Au ales în special hoteluri de patr…

Regi, ţărani şi conţi

Curios să văd pe ce mai dau oamenii banii, am consultat o listă a celor mai luxoase hoteluri din lume. Ce le face să fie atât de dorite, atât de mult visate, încât să îşi poată permite să închirieze o cameră cu multe zeci de mii de euro pentru o noapte?

În prmul rând, priveliştea. Se pare că, în cazul unui hotel, ea este cea mai importantă. Clienţii nu vor să facă efortul de a se deplasa în natură, să facă excursii pentru a admira lacuri sau munţi, ci preferă ca peisajul să îi cotropească direct în cameră, să le vină sub nas, mură în gură. Astfel că cel mai scump hotel din lume pare să fie un submarin care circulă în apele oceanului şi unde o cameră costă circa 130.000 euro pe noapte. Un alt hotel din acest top este situat pe malul lacului Geneva şi are vedere la Alpii elveţieni.

Îmi imaginez cum bogătaşii lumii dau sume colosale pentru a-şi impresiona iubitele/soţiile/amantele cu privelişti de vis, în timp ce sorb cu delicateţe din paharul de Martini. Cum încearcă să le demonstreze c…

Un an de vacanţă

Pun pariu că şi tu te-ai întrebat cum ar fi să trăieşti un an întreg într-un hotel sau într-o pensiune. O vacanţă de 365 de zile, într-o regiune frumoasă, fără să te întrebi cu ce vei plăti sau ce se va întâmpla dacă nu vei merge la muncă. O răsplată de lux, pentru că meriţi.
Mi-ar fi greu să mă hotărăsc unde să îmi petrec următorul an din viaţă. Mi-ar plăcea să merg la mare, care mi se pare frumoasă tot timpul anului, mai puţin în lunile de vârf, când e asaltată de lume. Prefer să savurez marea în singurătate, să-i simt melancolia, să-i simt grandoarea şi să-i ghicesc imensitatea. Să mă cuprindă admiraţia şi teama, dorinţa de a mă avânta în larg, dar şi o viziune foarte animată a ceea ce, probabil, se petrece în adâncuri.

Dar mi-ar plăcea şi să merg într-un orăşel din Austria, unde să mă cazez la o pensiune, printre clădiri istorice, pictate haios la exterior, iar vara, cu muşcate la geamuri. Aici, senzaţiile sunt cu totul altele, nici măcar turiştii nu mă mai deranjează, sentimen…