Treceți la conținutul principal

Pe acoperişul unui hotel

Îmi place singurătatea. Mă simt bine când sunt doar eu cu mine, departe de zgomotele vieţii, când mă refugiez în cotloanele ascunse ale minţii mele şi încep să visez. În acele momente, aş vrea să nu existe televizor, internet sau telefoane, să pot să rup, pentru o vreme, orice legătură cu lumea exterioară.

Mă întreb uneori când şi unde mă simt cel mai singură. Şi mă surprind spunându-mi că cel mai acut sentiment de singurătate îl am când sunt înconjurată de lume. Când sunt în mijlocul unei mulţimi care se simte bine, se distrează, râde şi spune glume. Atunci există un moment zero în care în mintea mea se întâmplă un declic şi devin foarte conştientă de propria mea persoană. Gândurile, până atunci îndreptate înspre ceilalţi, înspre vorbele şi glumele lor, capătă brusc o altă direcţie, spre interior. Şi starea de spirit mi se schimbă. Şi nu în bine.

Mă mai simt singură când am aşteptări. Când îmi doresc ca cineva, o persoană anume, să mă caute, şi ea nu o face. Când telefonul, deşi privit cu insistenţă, nu sună, când niciun mesaj nu îmi apare pe ecranul computerului. Şi iar nu e bine.

Acestea sunt cazuri când singurătatea e tristă. Însă, de obicei, ea e productivă. Îmi place să merg singură pe stradă. Mi se întâmplă adesea să îmi imaginez dialoguri şi situaţii amuzante, şi să mă trezesc că lumea mă priveşte curios, în timp ce eu am gura până la urechi.

Uneori mă gândesc că, poate, cel mai acut sentiment de singurătate l-aş putea avea pe acoperişul unui hotel. Un hotel înalt, de unde să văd cerul şi vârfurile clădirilor din jur. Aş şti, atunci, că dedesubtul meu îşi duc viaţa oameni care se simt singuri. Oameni aflaţi într-o stare de provizorat, oameni care nu se simt noaptea confortabil, pentru că dorm în paturi străine, oameni care se gândesc la casele şi familiile lor de departe, oameni care se simt singuri în timp ce au aventuri, oameni care înşală şi care sunt înşelaţi. Aş simţi tumultul venind de sub mine şi liniştea cuprinzându-mă din înalt, şi aş şti că stă numai în puterea mea ca eu să aleg de care parte mă aflu. Şi, desigur, aş alege viaţa, aşa zbuciumată cum e, chiar dacă doar din postura de privitor, de observator, de visător.

Mi-ar plăcea ca, din când în când, în zilele mele proaste, să urc pentru o oră pe acoperişul unui hotel. De acolo, de sus, balanţa poate fi ţinută corect. Acolo, cu fruntea în cer şi cu picioarele în mocirlă, poţi să iei cele mai corecte decizii. Chiar dacă sunt doar decizii pentru o zi.

Comentarii

  1. Hopefully all your questions have been answered all through this article, but simply to ensure we have probably the most pertinent and common questions answered, we've gathered some FAQs right here. If may be} still not glad, ship us an e mail together with your question to -casinos.com. As for the other stay game suppliers, their total 정카지노 quality is at a great level, but you might discover a restricted game choice. With all things considered, Evolution is by far finest choice|the solely option|your best option} in terms of|in relation to} stay video games.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

25 de lucruri secrete despre hoteluri

„De la ce inseamna cu adevarat stelele cu care este cotat un hotel pana la sfaturi care sa te ajute in obtinerea unei camere mai bune, iata 25 de lucruri pe care personalul hotelier nu ti le va spune niciodata, dar pe care trebuie sa le stii, daca vrei sa ai o vacanta asa cum iti doresti.” 25. E mult mai probabil sa beneficiezi de discount la un hotel independent. Unele lanturi hoteliere se opun scaderii preturilor. 24. Se presupune ca optiunile eco, cum ar fi renuntarea la a ti se face curatenie in camera in fiecare zi, pot fi uneori o scuza de a nu plati camerista (sau de a-i usura munca). 23. Cameristele au cea mai periculoasa slujba intr-un hotel. Si aici intra tot, de la mutarea constanta a saltelelor si a mobilei, pana la expunerea permanenta la gunoaie, resturi menajere si alte mizerii care iti intorc stomacul pe dos. 22. Lasarea de bacsis pentru camerista este apreciata, dar nu se mai poarta de ceva vreme. 21. Daca totusi decizi sa lasi bacsis, pune-l sub

Orașul iglurilor

Când am ieșit azi dimineață din casă, m-am trezit înconjuraă de troiene. Era devreme, chiar dacă se luminase afară, și încă nu multă lume ieșise la lopătat zăpada. Ninge de multe zile. Chiar și acum, când scriu, prin geamul de la balcon văd perdele albe de nea căzând din cer fără întrerupere. Nici nu știi dacă să te bucuri sau să te sperii. În sufletul fiecărui om care privește zăpada, un copil se bate cu un adult. Entuziasmul luptă cu îngrjorarea. Imagini ca în basme se suprapun cu imagini de coșmar. Drumurile nu sunt curățate, și mai ales pe străduțele din cartiere e imposibil să răzbești cu mașina. Niciun utilaj nicăieri. Oamenii alunecă pe gheața ascunsă de nea, riscând să își rupă picioarele. Ambulanțele și pompierii ajung cu greu să își îndeplinească misiunea. Copacii se rup sub greutatea omătului. Acoperișurile mai șubrede riscă să se prăbușească. În Germania e cod violet – aud de existența lui pentru prima oară. Într-o stațiune in Austria sunt sute de oameni blocați din cauz

E vremea de mers la mare

Da, chiar dacă e inceput de septembrie, chiar dacă vara e pe ducă, e vremea de mers la mare. Marea e cea mai frumoasă în extrasezon, când relaţia dintre tine şi ea capătă intimitate, când hoardele de turişti se retrag prin birouri, când unele cluburi se închid, când aerul sărat devine respirabil şi când poţi să te plimbi pe străzile staţiunii fără ca mii de piei transpirate să se lipească de tine. Când vine toamna, marea începe să mă strige. E frumoasă şi primăvara, dar toamna are un aer melancolic pe care îl găsesc irezistibil. Un aer de femeie părăsită. În timp ce scriu, ascult un filmuleţ pe care l-am înregistrat acum doi ani, în septembrie. Marea mugeşte, sălbatică şi de neoprit, pescăruşii săgetează cerul pătat de nori, dungi de lumină proiectate peste puful lor, umbra unei bărci înaintează imperceptibil pe valuri, cerul îşi schimbă faţa de la un minut la altul, doar marea rămâne aceeaşi. Eram la un curs de scriere creativă şi mersesem pe plajă pe la 5 dimineaţa, să prind răsări