Treceți la conținutul principal

O cabană la munte

Imaginaţi-vă o cabană la munte. O cabană frumoasă, relativ nouă, într-o zonă pitorească, cu verdeaţă şi stânci, cu aer tare şi cu soare.

Imaginaţi-vă jumătate din cabană plină cu pensionari români, şi cealaltă jumătate, plină cu pensionari occidentali.

Românii ar fi îmbrăcaţi în haine preponderent închise la culoare, sobre, negre, maron sau cel mult bej. În picioare ar purta şlapi. Bărbaţii ar avea pe cap şepci cu cozoroc, iar doamnele ar avea părul dat cu soluţie permanent. S-ar trezi cu toţii dis de dimineaţă, şi-ar bea cafeaua, ar mânca o omletă cu slăninuţă şi ceapă şi multă pâine albă, iar apoi ar pune muzică. Ceva de-al nostru. Folclor nou. Şi ar pregăti grătarele, chiar în curtea cabanei, în timp ce ar povesti ultimele isprăvi ale nepoţeilor rămaşi acasă.

Străinii ar fi îmbrăcaţi în haine colorate. Predominant roz, dar şi înflorate sau bleu-ciel. Ar purta în picioare pantofi sport, albi sau coloraţi, şi în spate rucsacuri mici. Pe cap ar avea pălării de soare. S-ar trezi cu toţii dis de dimineaţă, şi-ar bea cafeaua, ar mânca pâine integrală cu brânză şi salată, apoi ar lua-o la picior. Nu s-ar opri până pe vârful muntelui, mergând în ritm susţinut, căci nu le-ar lipsi pregătirea fizică. Şi-ar face fotografii pe creastă, apoi ar lungi puţin traseul, pentru că ar fi prea devreme să se întoarcă la cabană.

Românii privesc ieşirea la pensie ca pe un sfârşit. Ca pe finalul vieţii active. Odată pensionaţi, românilor nu le rămâne decât să se pregătească pentru moarte. Ei nu mai poartă îmbrăcăminte veselă, pentru că, nu-i aşa, la vârsta lor nu se cade. Ei nu fac sport, pentru că nu au făcut nici până atunci şi pentru că nu văd de ce s-ar îngriji de propria condiţie fizică tocmai acum, la bătrâneţe. Ei nu se îngrijesc, pentru că nu au bani de creme şi loţiuni, de spa şi masaj. Sau, dacă îi au, preferă să îi cheltuie pe cadouri pentru nepoţi. Sau pe mâncare. Ei nu merg în vacanţe tot din lipsă de bani. Cel mult, în vizită la copii, în străinătate. Dar şi acolo le e dor de sarmalele de acasă, de telenovelele de la televizor şi de discuţiile cu vecinii.

Nu am scris acest text pentru ca să îmi bat joc de o anumită categorie de români. Am scris acest text pentru că am fost recent în străinătate şi am avut un şoc văzând oameni în vârstă pe munte sau la piscină, în număr mare, sau mâncând în restaurante selecte. Am avut un şoc, pentru că ştiu că la noi nu se întâmplă aşa.

Poate că ideea unui hotel plin pe jumătate cu pensionari români şi pe jumătate cu pensionari occidentali nu ar fi rea deloc, din perspectiva unui schimb cultural. Poate că banii nu sunt singura piedică din faţa vâstnicilor români. Poate că şi o schimbare de mentalitate ar fi bună. Pensionarea nu e finalul vieţii. Poate fi doar începutul libertăţii.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

25 de lucruri secrete despre hoteluri

„De la ce inseamna cu adevarat stelele cu care este cotat un hotel pana la sfaturi care sa te ajute in obtinerea unei camere mai bune, iata 25 de lucruri pe care personalul hotelier nu ti le va spune niciodata, dar pe care trebuie sa le stii, daca vrei sa ai o vacanta asa cum iti doresti.” 25. E mult mai probabil sa beneficiezi de discount la un hotel independent. Unele lanturi hoteliere se opun scaderii preturilor. 24. Se presupune ca optiunile eco, cum ar fi renuntarea la a ti se face curatenie in camera in fiecare zi, pot fi uneori o scuza de a nu plati camerista (sau de a-i usura munca). 23. Cameristele au cea mai periculoasa slujba intr-un hotel. Si aici intra tot, de la mutarea constanta a saltelelor si a mobilei, pana la expunerea permanenta la gunoaie, resturi menajere si alte mizerii care iti intorc stomacul pe dos. 22. Lasarea de bacsis pentru camerista este apreciata, dar nu se mai poarta de ceva vreme. 21. Daca totusi decizi sa lasi bacsis, pune-l sub

Minivacanță voinică de Paști

Viața este plină de alegeri dificile. Practic, nu există zi să nu trebuiască să iei câte o decizie care îți poate influența viața. Spre exemplu, cu ce să mănânci brânza de la micul dejun: cu ridichi sau cu roșii? Și ce să bei după cină: o bere sau un pahar de vin? Orice ai face, de la asemenea decizii nu te poți eschiva. Dar există și momente bune în viață când alegerile sunt ușoare. De exemplu, vine clipa când trebuie să decizi ce vei face de Paști. Se știe deja, Paștele de anul acesta vine însoțit de o binefăcătoare minivacanță. Mini, mini, dar voinică! Bun, se pune problema dacă să faci curățenie, să gătești, să stai pe-acasă și să mergi în vizită doar la părinți, socri, mătuși, unchi și nași. Sau să mergi în vacanță. Nu e greu de ales, așa-i? În țară, ca de fiecare dată, pensiunile cele mai solicitate vor fi cele din Bucovina și cele din Maramureș. Toate vor oferi meniuri tradiționale, care să meargă bine prin intestin după tradiționala slujbă de la biserică. Unii, poate, se vo

„Casa asta nu e hotel!”

Când eram adolescentă, mama îmi reproşa adesea: „Casa asta nu e hotel, să vii şi să pleci când vrei!”. Cu varianta: “…să vii aici doar ca să dormi.” Şi în clipa aceea mă umpleam de ură şi îmi spuneam în gând: “Lăsaţi, că o să vedeţi voi cum o să fie când voi fi mare şi voi fi la casa mea!”. Şi îmi imaginam cum voi fi majoră, cu serviciu şi salariu, trăind în propria mea casă, fără să trebuiască să dau explicaţii nimănui şi fără să fiu cicălită toată ziua. Îmi proiectam în minte nopţi albe petrecute alături de gaşca mea, cu muzică rock şi nişte sticle, cu plete scuturate şi cu fălcile durându-ne de atâta râs. Îmi imaginam zile pline, petrecute în oraş, şi mă vedeam ajungând acasă târziu în noapte, fără ca asta să constituie o problemă. În fine, mă vedeam liberă şi independentă. Inevitabil, anii au trecut. Mi-am pierdut gaşca şi am rămas cu doar câţiva prieteni. Am redus drastic băutura şi am început să apreciez nopţile cu somn bun. M-am schimbat într-atât, încât uneori de abia mă recu