Treceți la conținutul principal

O cabană la munte

Imaginaţi-vă o cabană la munte. O cabană frumoasă, relativ nouă, într-o zonă pitorească, cu verdeaţă şi stânci, cu aer tare şi cu soare.

Imaginaţi-vă jumătate din cabană plină cu pensionari români, şi cealaltă jumătate, plină cu pensionari occidentali.

Românii ar fi îmbrăcaţi în haine preponderent închise la culoare, sobre, negre, maron sau cel mult bej. În picioare ar purta şlapi. Bărbaţii ar avea pe cap şepci cu cozoroc, iar doamnele ar avea părul dat cu soluţie permanent. S-ar trezi cu toţii dis de dimineaţă, şi-ar bea cafeaua, ar mânca o omletă cu slăninuţă şi ceapă şi multă pâine albă, iar apoi ar pune muzică. Ceva de-al nostru. Folclor nou. Şi ar pregăti grătarele, chiar în curtea cabanei, în timp ce ar povesti ultimele isprăvi ale nepoţeilor rămaşi acasă.

Străinii ar fi îmbrăcaţi în haine colorate. Predominant roz, dar şi înflorate sau bleu-ciel. Ar purta în picioare pantofi sport, albi sau coloraţi, şi în spate rucsacuri mici. Pe cap ar avea pălării de soare. S-ar trezi cu toţii dis de dimineaţă, şi-ar bea cafeaua, ar mânca pâine integrală cu brânză şi salată, apoi ar lua-o la picior. Nu s-ar opri până pe vârful muntelui, mergând în ritm susţinut, căci nu le-ar lipsi pregătirea fizică. Şi-ar face fotografii pe creastă, apoi ar lungi puţin traseul, pentru că ar fi prea devreme să se întoarcă la cabană.

Românii privesc ieşirea la pensie ca pe un sfârşit. Ca pe finalul vieţii active. Odată pensionaţi, românilor nu le rămâne decât să se pregătească pentru moarte. Ei nu mai poartă îmbrăcăminte veselă, pentru că, nu-i aşa, la vârsta lor nu se cade. Ei nu fac sport, pentru că nu au făcut nici până atunci şi pentru că nu văd de ce s-ar îngriji de propria condiţie fizică tocmai acum, la bătrâneţe. Ei nu se îngrijesc, pentru că nu au bani de creme şi loţiuni, de spa şi masaj. Sau, dacă îi au, preferă să îi cheltuie pe cadouri pentru nepoţi. Sau pe mâncare. Ei nu merg în vacanţe tot din lipsă de bani. Cel mult, în vizită la copii, în străinătate. Dar şi acolo le e dor de sarmalele de acasă, de telenovelele de la televizor şi de discuţiile cu vecinii.

Nu am scris acest text pentru ca să îmi bat joc de o anumită categorie de români. Am scris acest text pentru că am fost recent în străinătate şi am avut un şoc văzând oameni în vârstă pe munte sau la piscină, în număr mare, sau mâncând în restaurante selecte. Am avut un şoc, pentru că ştiu că la noi nu se întâmplă aşa.

Poate că ideea unui hotel plin pe jumătate cu pensionari români şi pe jumătate cu pensionari occidentali nu ar fi rea deloc, din perspectiva unui schimb cultural. Poate că banii nu sunt singura piedică din faţa vâstnicilor români. Poate că şi o schimbare de mentalitate ar fi bună. Pensionarea nu e finalul vieţii. Poate fi doar începutul libertăţii.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

2017 a fost un an bun pentru turism

Alin Burcea: 2017 a fost un an bun pentru turism.
Grecia, Spania și Turcia, în topul destinațiilor
2017 a fost un an bun pentru turism, în contextul în care au crescut veniturile românilor, ceea ce, evident, a generat mai multe călătorii, spune Alin Burcea, CEO Paralela 45.
Continuarea articolului, aici: http://www.capital.ro/alin-burcea-2017-a-fost-un-an-bun-pentru-turism.html

Datele Institutului Naţional de Statistică arată 23,5 milioane de înnoptări la finalul lunii octombrie, în creştere cu 6% faţă de perioada similară din 2016. Dintre acestea, 80% au fost ale românilor. Pe vacanţe în străinătate românii au cheltuit până în luna octombrie 2,4 miliarde de euro, cu un milliard mai mult faţă de anul trecut, acesta fiind un nivel record în ultimii zece ani, potrivit datelor BNR.

Potrivit acestuia, în 2017, cei mai mulţi turişti au preferat să îşi petreacă vacanţa în Grecia (45%), Spania (24%), Turcia (20%), Cipru (5%), Italia, Portugalia şi Croaţia. Au ales în special hoteluri de patr…

Regi, ţărani şi conţi

Curios să văd pe ce mai dau oamenii banii, am consultat o listă a celor mai luxoase hoteluri din lume. Ce le face să fie atât de dorite, atât de mult visate, încât să îşi poată permite să închirieze o cameră cu multe zeci de mii de euro pentru o noapte?

În prmul rând, priveliştea. Se pare că, în cazul unui hotel, ea este cea mai importantă. Clienţii nu vor să facă efortul de a se deplasa în natură, să facă excursii pentru a admira lacuri sau munţi, ci preferă ca peisajul să îi cotropească direct în cameră, să le vină sub nas, mură în gură. Astfel că cel mai scump hotel din lume pare să fie un submarin care circulă în apele oceanului şi unde o cameră costă circa 130.000 euro pe noapte. Un alt hotel din acest top este situat pe malul lacului Geneva şi are vedere la Alpii elveţieni.

Îmi imaginez cum bogătaşii lumii dau sume colosale pentru a-şi impresiona iubitele/soţiile/amantele cu privelişti de vis, în timp ce sorb cu delicateţe din paharul de Martini. Cum încearcă să le demonstreze c…

Un an de vacanţă

Pun pariu că şi tu te-ai întrebat cum ar fi să trăieşti un an întreg într-un hotel sau într-o pensiune. O vacanţă de 365 de zile, într-o regiune frumoasă, fără să te întrebi cu ce vei plăti sau ce se va întâmpla dacă nu vei merge la muncă. O răsplată de lux, pentru că meriţi.
Mi-ar fi greu să mă hotărăsc unde să îmi petrec următorul an din viaţă. Mi-ar plăcea să merg la mare, care mi se pare frumoasă tot timpul anului, mai puţin în lunile de vârf, când e asaltată de lume. Prefer să savurez marea în singurătate, să-i simt melancolia, să-i simt grandoarea şi să-i ghicesc imensitatea. Să mă cuprindă admiraţia şi teama, dorinţa de a mă avânta în larg, dar şi o viziune foarte animată a ceea ce, probabil, se petrece în adâncuri.

Dar mi-ar plăcea şi să merg într-un orăşel din Austria, unde să mă cazez la o pensiune, printre clădiri istorice, pictate haios la exterior, iar vara, cu muşcate la geamuri. Aici, senzaţiile sunt cu totul altele, nici măcar turiştii nu mă mai deranjează, sentimen…