Treceți la conținutul principal

Hotel Cişmigiu, hotelul cu poveşti

Bucureştiul are multe poveşti frumoase. E de ajuns să faci o plimbare printre clădirile istorice din centrul capitalei şi le vei descoperi. Una dintre ele este cea a hotelului Cişmigiu.
Ştiu că imediat ce auziţi numele acestei clădiri vă gândiţi la tragedia care a avut loc în casa liftului în perioada în care acolo era cămin studenţesc.

Doar că hotelul are o poveste mult mai lungă şi mai interesantă. A fost unul dintre primele hoteluri moderne în anii de glorie ai Micului Paris şi nu a fost ocolit nici de cele două războaie mondiale. Mai mult, pe locul unde este amplasat a funcţionat unul dintre celebrele circuri din anii 1800.

Continuarea articolului şi video, aici: https://observator.tv/social/special-hotel-cismigiu-hotelul-cu-povesti-135501.html

Înainte ca cineva să fii auzit vreodată de Hotel Cişmigiu, în zona din centrul Bucureştiului se situa cortul Circului Sidoli, un circ renumit la acea vreme. Dar, la începutul anilor 1900, acrobaţii şi animalele exotice dispar, pentru a face loc fundaţiei unei clădiri, care avea să facă istorie.

În 1912 este inaugurat cel mai modern hotel din Bucureşti, care avea 200 de camere. Doar că la vremea respectivă nu se numea hotel Cişmigiu, ci Palace Hotel.

În timpul Primului Război Mondial, Crucea Roşie transformă Palace Hotel în centru pentru răniţi. Asa se face că toţi cei care aveau de suferit pe front erau aduşi în incinta hotelului.

În perioada interbelică bulevardul Elisabeta devine un fel de Broadway al Bucureştiului, iar la parterul hotelului apare Cinema Bulevard Palace.

În 1941 la parterul hotelului se mută berăria istorică Gambrinus. Ea fusese preluată de la nimeni altul decât Caragiale de un anume domn Naumescu, care a insistat să o aducă de lângă Teatrul Naţional lângă Parcul Cişmigiu.

O altă bucată de istorie se află pe acoperişul hotelului. În al Doilea Război Mondial cupola a fost complet distrusă de bombardamente. Ea a fost însă restaurată şi astăzi arată exact ca în 1912.
La 20 de ani de la încheierea celui de al Doilea Război Mondial Palace Hotel se transformă în Hotel Cişmigiu şi aa rămâne până în 1990, când devine căminul studenţilor de la Academia de Teatru şi Film. Din anul 1995, însă, autorităţile decid să închidă hotelul, care - în timp - se degradează văzând cu ochii.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

25 de lucruri secrete despre hoteluri

„De la ce inseamna cu adevarat stelele cu care este cotat un hotel pana la sfaturi care sa te ajute in obtinerea unei camere mai bune, iata 25 de lucruri pe care personalul hotelier nu ti le va spune niciodata, dar pe care trebuie sa le stii, daca vrei sa ai o vacanta asa cum iti doresti.” 25. E mult mai probabil sa beneficiezi de discount la un hotel independent. Unele lanturi hoteliere se opun scaderii preturilor. 24. Se presupune ca optiunile eco, cum ar fi renuntarea la a ti se face curatenie in camera in fiecare zi, pot fi uneori o scuza de a nu plati camerista (sau de a-i usura munca). 23. Cameristele au cea mai periculoasa slujba intr-un hotel. Si aici intra tot, de la mutarea constanta a saltelelor si a mobilei, pana la expunerea permanenta la gunoaie, resturi menajere si alte mizerii care iti intorc stomacul pe dos. 22. Lasarea de bacsis pentru camerista este apreciata, dar nu se mai poarta de ceva vreme. 21. Daca totusi decizi sa lasi bacsis, pune-l sub

De ce să fim nevoiţi să ne despărţim de animalele noastre când plecăm în vacanţă?

Am pisică de vreo patru ani. Înainte am avut un câine, care a trăit mai bine de 12 ani. Ca mine sunt foarte mulţi români, care deţin acasă un animal de companie şi care suferă când trebuie să plece în vacanţă fără acesta. “Măreția și progresul moral al unei societăți nu pot fi judecate decât după modul în care își tratează animalele”, spunea Mahatma Gandhi. Animalele trebuie înconjurate de iubire şi respect. Sunt nişte suflete, ca şi noi, cu sensibilitate şi inteligenţă. Atunci când plecăm în concediu şi le lăsăm acasă, în grija unor vecini, sau la un hotel special pentru animale, ele suferă enorm. Unele plâng, altele refuză hrana, altele devin letargice. Cred că ceea ce lipseşte din România (sau eu, cel puţin, nu am cunoştinţă de existenţa unui asemenea loc) sunt hotelurile şi pensiunile în care te poţi caza împreună cu animalul tău de companie. Există încă o reticenţă faţă de primirea animalelor în unităţile de cazare, de parcă aceste animale nu ar fi obişnuite oricum să doarmă î

Orașul iglurilor

Când am ieșit azi dimineață din casă, m-am trezit înconjuraă de troiene. Era devreme, chiar dacă se luminase afară, și încă nu multă lume ieșise la lopătat zăpada. Ninge de multe zile. Chiar și acum, când scriu, prin geamul de la balcon văd perdele albe de nea căzând din cer fără întrerupere. Nici nu știi dacă să te bucuri sau să te sperii. În sufletul fiecărui om care privește zăpada, un copil se bate cu un adult. Entuziasmul luptă cu îngrjorarea. Imagini ca în basme se suprapun cu imagini de coșmar. Drumurile nu sunt curățate, și mai ales pe străduțele din cartiere e imposibil să răzbești cu mașina. Niciun utilaj nicăieri. Oamenii alunecă pe gheața ascunsă de nea, riscând să își rupă picioarele. Ambulanțele și pompierii ajung cu greu să își îndeplinească misiunea. Copacii se rup sub greutatea omătului. Acoperișurile mai șubrede riscă să se prăbușească. În Germania e cod violet – aud de existența lui pentru prima oară. Într-o stațiune in Austria sunt sute de oameni blocați din cauz