Treceți la conținutul principal

Escapadă la hotel

Când mă cazez într-un hotel, întotdeauna îmi place să observ oamenii. Le privesc chipurile, îmbrăcămintea, pantofii, servietele sau genţile, şi încerc să îmi imaginez motivul pentru care se află acolo. Dacă sunt în vacanţă, dacă sunt în călătorie de afaceri sau dacă au o escapadă. Mai ales această din urmă variantă îmi stârneşte curiozitatea.

Hotelurile sunt foarte potrivite pentru o escapadă. Mult mai potrivite decât pensiunile, unde gazda vrea să fie primitoare şi sfârşeşte prin a deveni băgăcioasă. La hotel, şansele să rămâi un anonim sunt foarte mari. Desigur, dacă nu te întâlneşti cu pisica neagră şi îţi iese în cale vecina de la patru, aflată acolo în concediu cu soţul şi cu cei patru copii ai lor.

Îi văd când intră, spre seară, în hotel. El, cu o frizură modernă şi o barbă tunsă scurt, cu sacou şi cravată asortate, cu pantofi strălucitori şi un bagaj mic. Ea, înaltă, cu părul revărsat pe umeri, o fustă deasupra genunchilor, un sacou care îi scoate în evidenţă talia şi tocuri înalte.

Se îndreaptă spre recepţie, el privind discret în stânga şi în dreapta. Se recomandă ca domnul şi doamna Pop. Cer o cameră cu pat matrimonial. Nu îi interesează dacă au televizor sau vedere frumoasă. Dar da, vor să aibă minibar.

Apoi urcă în lift. Ea prima. El cară şi bagajul ei, ceva mai voluminos.

Îi revezi după o oră şi jumătate, în restaurant. Sunt îmbrăcaţi elegant, ea într-o rochie cu paiete, el într-un costum negru, cu dungi. Ea comandă somon cu broccoli, el – o friptură în sânge cu cartofi şi salată. Dar, mai întâi, un vin roşu, vârtos. Ea ţine mâna stângă pe masă, lângă farurie. El îşi întinde braţul şi îi strânge degetele. Se privesc intens, şi tu nu ştii dacă pasiunea sau vinul le-a aprins luminiţe în ochi. Se apleacă peste masă şi o mângâie pe obraz. Ea îi trimite un val de parfum scump, dulceag. Iasomie şi mosc. Nu seamănă cu mirosul de ceapă al soţiei. Nici cu mirosul de vomă de pe hainele copilului lui, după ce a băut prea mult lapte. E o schimbare reconfortantă.

Când formaţia începe să cânte, ei sunt primii pe ringul de dans. Corpurile lor se unduiesc la unison, ca legate printr-o forţă nevăzută. Pletele ei se plutesc o clipă, apoi se odihnesc pe umerii lui. Braţele lui îi cuprind talia şi o strâng spasmodic.

Nu e foarte târziu când urcă în cameră. Uşa se închide în urma lor cu un clinchet. Şi tu ştii că, în seara aceea, nimeni nu va admira priveliştea şi nimeni nu va privi la televizor. Poate că doar din minibar, doi tineri plini de pasiune şi care ştiu că îşi aparţin unul altuia pentru scurt timp, vor bea câte un pahar de vin roşu.

De mâine, parfumul de iasomie şi mosc va fi înlocuit iar de mirosurile de bucătărie şi de vomă.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

25 de lucruri secrete despre hoteluri

„De la ce inseamna cu adevarat stelele cu care este cotat un hotel pana la sfaturi care sa te ajute in obtinerea unei camere mai bune, iata 25 de lucruri pe care personalul hotelier nu ti le va spune niciodata, dar pe care trebuie sa le stii, daca vrei sa ai o vacanta asa cum iti doresti.” 25. E mult mai probabil sa beneficiezi de discount la un hotel independent. Unele lanturi hoteliere se opun scaderii preturilor. 24. Se presupune ca optiunile eco, cum ar fi renuntarea la a ti se face curatenie in camera in fiecare zi, pot fi uneori o scuza de a nu plati camerista (sau de a-i usura munca). 23. Cameristele au cea mai periculoasa slujba intr-un hotel. Si aici intra tot, de la mutarea constanta a saltelelor si a mobilei, pana la expunerea permanenta la gunoaie, resturi menajere si alte mizerii care iti intorc stomacul pe dos. 22. Lasarea de bacsis pentru camerista este apreciata, dar nu se mai poarta de ceva vreme. 21. Daca totusi decizi sa lasi bacsis, pune-l sub

Orașul iglurilor

Când am ieșit azi dimineață din casă, m-am trezit înconjuraă de troiene. Era devreme, chiar dacă se luminase afară, și încă nu multă lume ieșise la lopătat zăpada. Ninge de multe zile. Chiar și acum, când scriu, prin geamul de la balcon văd perdele albe de nea căzând din cer fără întrerupere. Nici nu știi dacă să te bucuri sau să te sperii. În sufletul fiecărui om care privește zăpada, un copil se bate cu un adult. Entuziasmul luptă cu îngrjorarea. Imagini ca în basme se suprapun cu imagini de coșmar. Drumurile nu sunt curățate, și mai ales pe străduțele din cartiere e imposibil să răzbești cu mașina. Niciun utilaj nicăieri. Oamenii alunecă pe gheața ascunsă de nea, riscând să își rupă picioarele. Ambulanțele și pompierii ajung cu greu să își îndeplinească misiunea. Copacii se rup sub greutatea omătului. Acoperișurile mai șubrede riscă să se prăbușească. În Germania e cod violet – aud de existența lui pentru prima oară. Într-o stațiune in Austria sunt sute de oameni blocați din cauz

E vremea de mers la mare

Da, chiar dacă e inceput de septembrie, chiar dacă vara e pe ducă, e vremea de mers la mare. Marea e cea mai frumoasă în extrasezon, când relaţia dintre tine şi ea capătă intimitate, când hoardele de turişti se retrag prin birouri, când unele cluburi se închid, când aerul sărat devine respirabil şi când poţi să te plimbi pe străzile staţiunii fără ca mii de piei transpirate să se lipească de tine. Când vine toamna, marea începe să mă strige. E frumoasă şi primăvara, dar toamna are un aer melancolic pe care îl găsesc irezistibil. Un aer de femeie părăsită. În timp ce scriu, ascult un filmuleţ pe care l-am înregistrat acum doi ani, în septembrie. Marea mugeşte, sălbatică şi de neoprit, pescăruşii săgetează cerul pătat de nori, dungi de lumină proiectate peste puful lor, umbra unei bărci înaintează imperceptibil pe valuri, cerul îşi schimbă faţa de la un minut la altul, doar marea rămâne aceeaşi. Eram la un curs de scriere creativă şi mersesem pe plajă pe la 5 dimineaţa, să prind răsări