Treceți la conținutul principal

Escapadă la hotel

Când mă cazez într-un hotel, întotdeauna îmi place să observ oamenii. Le privesc chipurile, îmbrăcămintea, pantofii, servietele sau genţile, şi încerc să îmi imaginez motivul pentru care se află acolo. Dacă sunt în vacanţă, dacă sunt în călătorie de afaceri sau dacă au o escapadă. Mai ales această din urmă variantă îmi stârneşte curiozitatea.

Hotelurile sunt foarte potrivite pentru o escapadă. Mult mai potrivite decât pensiunile, unde gazda vrea să fie primitoare şi sfârşeşte prin a deveni băgăcioasă. La hotel, şansele să rămâi un anonim sunt foarte mari. Desigur, dacă nu te întâlneşti cu pisica neagră şi îţi iese în cale vecina de la patru, aflată acolo în concediu cu soţul şi cu cei patru copii ai lor.

Îi văd când intră, spre seară, în hotel. El, cu o frizură modernă şi o barbă tunsă scurt, cu sacou şi cravată asortate, cu pantofi strălucitori şi un bagaj mic. Ea, înaltă, cu părul revărsat pe umeri, o fustă deasupra genunchilor, un sacou care îi scoate în evidenţă talia şi tocuri înalte.

Se îndreaptă spre recepţie, el privind discret în stânga şi în dreapta. Se recomandă ca domnul şi doamna Pop. Cer o cameră cu pat matrimonial. Nu îi interesează dacă au televizor sau vedere frumoasă. Dar da, vor să aibă minibar.

Apoi urcă în lift. Ea prima. El cară şi bagajul ei, ceva mai voluminos.

Îi revezi după o oră şi jumătate, în restaurant. Sunt îmbrăcaţi elegant, ea într-o rochie cu paiete, el într-un costum negru, cu dungi. Ea comandă somon cu broccoli, el – o friptură în sânge cu cartofi şi salată. Dar, mai întâi, un vin roşu, vârtos. Ea ţine mâna stângă pe masă, lângă farurie. El îşi întinde braţul şi îi strânge degetele. Se privesc intens, şi tu nu ştii dacă pasiunea sau vinul le-a aprins luminiţe în ochi. Se apleacă peste masă şi o mângâie pe obraz. Ea îi trimite un val de parfum scump, dulceag. Iasomie şi mosc. Nu seamănă cu mirosul de ceapă al soţiei. Nici cu mirosul de vomă de pe hainele copilului lui, după ce a băut prea mult lapte. E o schimbare reconfortantă.

Când formaţia începe să cânte, ei sunt primii pe ringul de dans. Corpurile lor se unduiesc la unison, ca legate printr-o forţă nevăzută. Pletele ei se plutesc o clipă, apoi se odihnesc pe umerii lui. Braţele lui îi cuprind talia şi o strâng spasmodic.

Nu e foarte târziu când urcă în cameră. Uşa se închide în urma lor cu un clinchet. Şi tu ştii că, în seara aceea, nimeni nu va admira priveliştea şi nimeni nu va privi la televizor. Poate că doar din minibar, doi tineri plini de pasiune şi care ştiu că îşi aparţin unul altuia pentru scurt timp, vor bea câte un pahar de vin roşu.

De mâine, parfumul de iasomie şi mosc va fi înlocuit iar de mirosurile de bucătărie şi de vomă.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Crăciunul, momentul când turiștii nu vor să rămână cu picioarele pe pământ

Puțini români obișnuiesc să plece în călătorie de Crăciun. Pentru cei mai mulți dintre noi, Crăciunul înseamnă „acasă”, „familie”. Dacă totuși vor un peisaj nou de Nașterea Domnului, cel mai probabil turiștii vor alege o pensiune. Cele mai multe dintre acestea s-au adaptat și includ turiștii în ritualul pregătirilor de Crăciun: tăierea porcului și pregătirea cărnii, prepararea cozonacilor și a sarmalelor, cărora li se adaugă plimbări cu sania sau căruța și, desigur, multe colinde. E un „meniu” standard, menit să le dea oamenilor iluzia că retrăiesc vremurile copilăriei în casa bunicior. Și prinde de fiecare dată.

Pentru cei care preferă un Crăciun urban, există hotelurile. Cu holurile lor largi în culori reci, camerele aproape identice și mobila fără personalitate, acestora le e mai greu să le dea turiștilor senzația de „acasă”. Și totuși se poate. Un brad împodobit și câteva ghirlande fac minuni. La fel și un meniu tradițional în seara de Crăciun și câteva colinde românești. Mai ales…

Ferestrele care pot distruge o călătorie

Atunci când plecăm de acasă pentru mai mult timp, ceva în mintea noastră se schimbă. Ne schimbăm tabieturile, căutăm noul, „schimbăm aerul”, cum se spune. Aerul din jur și aerul nostru, adică starea de spirit. Nu e o legendă, e adevărul. De multe ori, când suntem într-un impas, prietenii ne recomandă să facem o călătorie. Asta ne poate ajuta să ieșim din starea de tristețe prelungită, să luăm o decizie grea sau să ne cunoaștem mai bine pe noi înșine. În general, o călătorie este un prilej de sondare a propriului interior, de meditație, de regăsire.

Depinde de mai mulți factori unde și cum vom alege să facem această călătorie. Într-o capitală zgomotoasă, cu cluburi de noapte și baruri. La mare, într-o iarnă înghețată, când zgomotul repetitiv al valurilor te face să te gândești la eternitate. La munte, într-o toamnă aurie, a cărui soare prietenos îți încălzește inima plină de îndoieli.

Oricum ar fi, camera în care te vei caza este foarte importantă. Și nu e important doar ca scurgerea d…

Vis de primăvară

Plouă. Ploaie de primăvară, bună, fertilă. Ploaie care va face totul să înverzească, iar grădinile și câmpurile să se acopere cu stropi colorați din petale. Ploaie tristă, care taie chef, taie speranță. Tocmai vin din oraș, murată și înfrigurată,  și cu o dorință clară înmugurindu-mi în creier.

Aș vrea să merg undeva, într-un oraș necunoscut. Să mă cazez la un hotel din centru, cu un personal amabil, într-o cameră cu balcon din fier forjat și vedere spre intersecția cea mare. Să urc în cameră, să fac un duș fierbinte, cu un săpun de lavandă, să mă îmbrac într-un halat de baie alb, gros și pufos, să îmi iau în picioare papucii asortați și să mă afund în fotoliu. Un fotoliu mare, confortabil, cu un spătar mult prea înalt și cu o pătură cadrilată deasupra. Aș deschide o carte și aș savura lectura, având sub ochi, pe geam, agitația orașului.

Apoi, la un moment dat, aș suna la room service și aș comanda un thé gourmand, un ceai fierbinte cu petale de trandafiri și cu prăjiturici, dar și u…