Treceți la conținutul principal

Cel mai mișto personaj creat de Netflix e un hotel

Altered Carbon este noul serial science-fiction de la Netflix, care abordează ca temă principală prețul vieții eterne. Este povestea unui detectiv cu acțiunea într-o lume cyberpunk, unde nimeni nu moare, orice abatere de la lege poate fi cumpărată și tinerețea e la pachet cu un corp nou.

Articolul complet, aici: https://www.vice.com/ro/article/j5bp57/personaj-altered-carbon-netflix-hotel 

Scenariul e unul detectiv, iar Kovacs este ca un Philip Marlowe sau Sherlock Holmes, un tip cu un creier mare și iute de mânie, care urmărește indiciile pentru a pedepsi scursurile societății și bogații decadenți. E o tipologie de personaj creată de Poe.

Pe lângă nuvele și ficțiune horror, Poe a creat povestea detectivului. Poveștile lui cu Auguste Dupin au setat un model de personaje precum Holmes, Marlowe și Kovacs. În serial, Poe studiază poveștile despre detectivi ale secolului 20, ca să fie un prieten mai bun pentru Kovacs și să-l ajute cu jobul lui. El se entuziasmează la ideea de a se juca de-a detectivul și e o plăcere să-l urmărești.

Pentru un AI, Poe e incredibil de uman, iar umanitatea asta îi oferă o personalitate care îl diferențiază de restul personajelor 2D din Altered Carbon. Asta e o inteligență artificială care iubește oamenii și vrea să-i înțeleagă. El a fost programat ca să-i ajute, iar asta nu-i displace. În schimb, el este atras de oameni și încearcă cu disperare să se împrietenească cu fiecare persoană nouă care-i trece pragul.

La fel ca în Blade Runner 2049, e cel mai artificial personaj din Altered Carbon, dar pare cel mai uman. Lumea lui Kovacs este una în care cei bogați trăiesc atât de mult, încât ajung să se considere zei, distanțați de grijile umane și problemele mărunte ale mortalității. Serialul îndeamnă publicul să se întrebe ce anume înseamnă să fii uman, apoi le prezintă ca răspuns hotelul Poe. El este unul dintre cele mai decente persoane, pardon, hoteluri, din viitorul mizerabil prezentat de Netflix.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Crăciunul, momentul când turiștii nu vor să rămână cu picioarele pe pământ

Puțini români obișnuiesc să plece în călătorie de Crăciun. Pentru cei mai mulți dintre noi, Crăciunul înseamnă „acasă”, „familie”. Dacă totuși vor un peisaj nou de Nașterea Domnului, cel mai probabil turiștii vor alege o pensiune. Cele mai multe dintre acestea s-au adaptat și includ turiștii în ritualul pregătirilor de Crăciun: tăierea porcului și pregătirea cărnii, prepararea cozonacilor și a sarmalelor, cărora li se adaugă plimbări cu sania sau căruța și, desigur, multe colinde. E un „meniu” standard, menit să le dea oamenilor iluzia că retrăiesc vremurile copilăriei în casa bunicior. Și prinde de fiecare dată.

Pentru cei care preferă un Crăciun urban, există hotelurile. Cu holurile lor largi în culori reci, camerele aproape identice și mobila fără personalitate, acestora le e mai greu să le dea turiștilor senzația de „acasă”. Și totuși se poate. Un brad împodobit și câteva ghirlande fac minuni. La fel și un meniu tradițional în seara de Crăciun și câteva colinde românești. Mai ales…

Ferestrele care pot distruge o călătorie

Atunci când plecăm de acasă pentru mai mult timp, ceva în mintea noastră se schimbă. Ne schimbăm tabieturile, căutăm noul, „schimbăm aerul”, cum se spune. Aerul din jur și aerul nostru, adică starea de spirit. Nu e o legendă, e adevărul. De multe ori, când suntem într-un impas, prietenii ne recomandă să facem o călătorie. Asta ne poate ajuta să ieșim din starea de tristețe prelungită, să luăm o decizie grea sau să ne cunoaștem mai bine pe noi înșine. În general, o călătorie este un prilej de sondare a propriului interior, de meditație, de regăsire.

Depinde de mai mulți factori unde și cum vom alege să facem această călătorie. Într-o capitală zgomotoasă, cu cluburi de noapte și baruri. La mare, într-o iarnă înghețată, când zgomotul repetitiv al valurilor te face să te gândești la eternitate. La munte, într-o toamnă aurie, a cărui soare prietenos îți încălzește inima plină de îndoieli.

Oricum ar fi, camera în care te vei caza este foarte importantă. Și nu e important doar ca scurgerea d…

Vis de primăvară

Plouă. Ploaie de primăvară, bună, fertilă. Ploaie care va face totul să înverzească, iar grădinile și câmpurile să se acopere cu stropi colorați din petale. Ploaie tristă, care taie chef, taie speranță. Tocmai vin din oraș, murată și înfrigurată,  și cu o dorință clară înmugurindu-mi în creier.

Aș vrea să merg undeva, într-un oraș necunoscut. Să mă cazez la un hotel din centru, cu un personal amabil, într-o cameră cu balcon din fier forjat și vedere spre intersecția cea mare. Să urc în cameră, să fac un duș fierbinte, cu un săpun de lavandă, să mă îmbrac într-un halat de baie alb, gros și pufos, să îmi iau în picioare papucii asortați și să mă afund în fotoliu. Un fotoliu mare, confortabil, cu un spătar mult prea înalt și cu o pătură cadrilată deasupra. Aș deschide o carte și aș savura lectura, având sub ochi, pe geam, agitația orașului.

Apoi, la un moment dat, aș suna la room service și aș comanda un thé gourmand, un ceai fierbinte cu petale de trandafiri și cu prăjiturici, dar și u…