Treceți la conținutul principal

Cel mai mișto personaj creat de Netflix e un hotel

Altered Carbon este noul serial science-fiction de la Netflix, care abordează ca temă principală prețul vieții eterne. Este povestea unui detectiv cu acțiunea într-o lume cyberpunk, unde nimeni nu moare, orice abatere de la lege poate fi cumpărată și tinerețea e la pachet cu un corp nou.

Articolul complet, aici: https://www.vice.com/ro/article/j5bp57/personaj-altered-carbon-netflix-hotel 

Scenariul e unul detectiv, iar Kovacs este ca un Philip Marlowe sau Sherlock Holmes, un tip cu un creier mare și iute de mânie, care urmărește indiciile pentru a pedepsi scursurile societății și bogații decadenți. E o tipologie de personaj creată de Poe.

Pe lângă nuvele și ficțiune horror, Poe a creat povestea detectivului. Poveștile lui cu Auguste Dupin au setat un model de personaje precum Holmes, Marlowe și Kovacs. În serial, Poe studiază poveștile despre detectivi ale secolului 20, ca să fie un prieten mai bun pentru Kovacs și să-l ajute cu jobul lui. El se entuziasmează la ideea de a se juca de-a detectivul și e o plăcere să-l urmărești.

Pentru un AI, Poe e incredibil de uman, iar umanitatea asta îi oferă o personalitate care îl diferențiază de restul personajelor 2D din Altered Carbon. Asta e o inteligență artificială care iubește oamenii și vrea să-i înțeleagă. El a fost programat ca să-i ajute, iar asta nu-i displace. În schimb, el este atras de oameni și încearcă cu disperare să se împrietenească cu fiecare persoană nouă care-i trece pragul.

La fel ca în Blade Runner 2049, e cel mai artificial personaj din Altered Carbon, dar pare cel mai uman. Lumea lui Kovacs este una în care cei bogați trăiesc atât de mult, încât ajung să se considere zei, distanțați de grijile umane și problemele mărunte ale mortalității. Serialul îndeamnă publicul să se întrebe ce anume înseamnă să fii uman, apoi le prezintă ca răspuns hotelul Poe. El este unul dintre cele mai decente persoane, pardon, hoteluri, din viitorul mizerabil prezentat de Netflix.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

25 de lucruri secrete despre hoteluri

„De la ce inseamna cu adevarat stelele cu care este cotat un hotel pana la sfaturi care sa te ajute in obtinerea unei camere mai bune, iata 25 de lucruri pe care personalul hotelier nu ti le va spune niciodata, dar pe care trebuie sa le stii, daca vrei sa ai o vacanta asa cum iti doresti.” 25. E mult mai probabil sa beneficiezi de discount la un hotel independent. Unele lanturi hoteliere se opun scaderii preturilor. 24. Se presupune ca optiunile eco, cum ar fi renuntarea la a ti se face curatenie in camera in fiecare zi, pot fi uneori o scuza de a nu plati camerista (sau de a-i usura munca). 23. Cameristele au cea mai periculoasa slujba intr-un hotel. Si aici intra tot, de la mutarea constanta a saltelelor si a mobilei, pana la expunerea permanenta la gunoaie, resturi menajere si alte mizerii care iti intorc stomacul pe dos. 22. Lasarea de bacsis pentru camerista este apreciata, dar nu se mai poarta de ceva vreme. 21. Daca totusi decizi sa lasi bacsis, pune-l sub

Orașul iglurilor

Când am ieșit azi dimineață din casă, m-am trezit înconjuraă de troiene. Era devreme, chiar dacă se luminase afară, și încă nu multă lume ieșise la lopătat zăpada. Ninge de multe zile. Chiar și acum, când scriu, prin geamul de la balcon văd perdele albe de nea căzând din cer fără întrerupere. Nici nu știi dacă să te bucuri sau să te sperii. În sufletul fiecărui om care privește zăpada, un copil se bate cu un adult. Entuziasmul luptă cu îngrjorarea. Imagini ca în basme se suprapun cu imagini de coșmar. Drumurile nu sunt curățate, și mai ales pe străduțele din cartiere e imposibil să răzbești cu mașina. Niciun utilaj nicăieri. Oamenii alunecă pe gheața ascunsă de nea, riscând să își rupă picioarele. Ambulanțele și pompierii ajung cu greu să își îndeplinească misiunea. Copacii se rup sub greutatea omătului. Acoperișurile mai șubrede riscă să se prăbușească. În Germania e cod violet – aud de existența lui pentru prima oară. Într-o stațiune in Austria sunt sute de oameni blocați din cauz

E vremea de mers la mare

Da, chiar dacă e inceput de septembrie, chiar dacă vara e pe ducă, e vremea de mers la mare. Marea e cea mai frumoasă în extrasezon, când relaţia dintre tine şi ea capătă intimitate, când hoardele de turişti se retrag prin birouri, când unele cluburi se închid, când aerul sărat devine respirabil şi când poţi să te plimbi pe străzile staţiunii fără ca mii de piei transpirate să se lipească de tine. Când vine toamna, marea începe să mă strige. E frumoasă şi primăvara, dar toamna are un aer melancolic pe care îl găsesc irezistibil. Un aer de femeie părăsită. În timp ce scriu, ascult un filmuleţ pe care l-am înregistrat acum doi ani, în septembrie. Marea mugeşte, sălbatică şi de neoprit, pescăruşii săgetează cerul pătat de nori, dungi de lumină proiectate peste puful lor, umbra unei bărci înaintează imperceptibil pe valuri, cerul îşi schimbă faţa de la un minut la altul, doar marea rămâne aceeaşi. Eram la un curs de scriere creativă şi mersesem pe plajă pe la 5 dimineaţa, să prind răsări