Treceți la conținutul principal

Hotelul Prieteniei

Există, undeva lângă Baia Mare, un hotel al prieteniei. E o casă frumoasă, unde în fiecare vară are loc o tabără de creaţie. Cel care o stăpâneşte cheamă aici, an de an, scriitori, artişti plastici, muzicieni şi actori, şi timp de o săptămână locul devine foarte animat. Oaspeţii vin acolo ca să creeze, dar şi ca să se simtă bine unii cu alţii. Unii scriu, alţii pictează, alţii spun bancuri, cântă şi dansează. Creativitatea e molipsitoare şi se ia ca un virus benefic.

Acest lucru nu ar fi posibil dacă gazda nu ar avea cultul prieteniei şi dacă nu ar fi o persoană extrem de ospitalieră. Orice s-ar zice, să hrăneşti o armată de oameni timp de o săptămână, să îţi cedezi patul pentru altcineva nu e un lucru uşor. E nevoie de multă bunăvoinţă şi de eforturi susţinute, nu doar financiare. Şi totuşi, de-a lungul anilor, toţi cei care au trecut pragul acestei case s-au declarat încântaţi. Niciunul nu s-a plâns, niciunul nu a cârcotit, niciunul nu a spus că n-ar fi fost bine primit. Căci la Hotelul Prieteniei, somnul e cel mai dulce, masa e cea mai bună, băutura e cea mai multă şi atmosfera este inimitabilă. Iar plata se face în versuri.

Oaspeţii nu se plictisesc niciodată. Chiar dacă uneori aleg să se dea în neştire în leagănul de lemn din curte, o fac pentru a putea gândi mai bine, nicidecum din plictiseală. Căci aici e aproape pădurea cu ciupercile ei şi cu cioatele ei încârligate, căutate cu asiduitate de unii colecţionari. Aici e aproape râul în care vara îţi găseşti răcoarea şi pe malul căruia te relaxezi pescuind. Aici găseşti artefacte pe care le poţi admira zile la rând, fără să te plictiseşti. Aici găseşti oameni-biblioteci, pe care îţi face plăcere să îi asculţi la orice oră din zi şi din noapte.

Hotelul Prieteniei este deschis tuturor iubitorilor artelor. Chiar şi în timpul anului, pe aici trec adesea zeci de oaspeţi, unii dintre ei mari personalităţi ale literaturii, ale artelor plastice sau ale muzicii. Uşa nu este niciodată închisă. Ea se află la capătul unui drum şerpuit, pe care, într-un anumit punct, se găseşte o săgeată cu inscripţia ARCHEUS. Înainte să intri pe uşă trebuie să te închini la troiţă. Apoi saluţi părul cu fructe zemoase şi câinele negru şi prietenos. Şi de abia apoi dai ochii cu gazda, care te întâmpină cu jovialitate, ca şi cum exact pe tine te-ar fi aşteptat. Îi strângi mâna cu fermitate şi îi spui: „Să trăieşti, Tătucă Marchiş!”.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

25 de lucruri secrete despre hoteluri

„De la ce inseamna cu adevarat stelele cu care este cotat un hotel pana la sfaturi care sa te ajute in obtinerea unei camere mai bune, iata 25 de lucruri pe care personalul hotelier nu ti le va spune niciodata, dar pe care trebuie sa le stii, daca vrei sa ai o vacanta asa cum iti doresti.” 25. E mult mai probabil sa beneficiezi de discount la un hotel independent. Unele lanturi hoteliere se opun scaderii preturilor. 24. Se presupune ca optiunile eco, cum ar fi renuntarea la a ti se face curatenie in camera in fiecare zi, pot fi uneori o scuza de a nu plati camerista (sau de a-i usura munca). 23. Cameristele au cea mai periculoasa slujba intr-un hotel. Si aici intra tot, de la mutarea constanta a saltelelor si a mobilei, pana la expunerea permanenta la gunoaie, resturi menajere si alte mizerii care iti intorc stomacul pe dos. 22. Lasarea de bacsis pentru camerista este apreciata, dar nu se mai poarta de ceva vreme. 21. Daca totusi decizi sa lasi bacsis, pune-l sub

Minivacanță voinică de Paști

Viața este plină de alegeri dificile. Practic, nu există zi să nu trebuiască să iei câte o decizie care îți poate influența viața. Spre exemplu, cu ce să mănânci brânza de la micul dejun: cu ridichi sau cu roșii? Și ce să bei după cină: o bere sau un pahar de vin? Orice ai face, de la asemenea decizii nu te poți eschiva. Dar există și momente bune în viață când alegerile sunt ușoare. De exemplu, vine clipa când trebuie să decizi ce vei face de Paști. Se știe deja, Paștele de anul acesta vine însoțit de o binefăcătoare minivacanță. Mini, mini, dar voinică! Bun, se pune problema dacă să faci curățenie, să gătești, să stai pe-acasă și să mergi în vizită doar la părinți, socri, mătuși, unchi și nași. Sau să mergi în vacanță. Nu e greu de ales, așa-i? În țară, ca de fiecare dată, pensiunile cele mai solicitate vor fi cele din Bucovina și cele din Maramureș. Toate vor oferi meniuri tradiționale, care să meargă bine prin intestin după tradiționala slujbă de la biserică. Unii, poate, se vo

„Casa asta nu e hotel!”

Când eram adolescentă, mama îmi reproşa adesea: „Casa asta nu e hotel, să vii şi să pleci când vrei!”. Cu varianta: “…să vii aici doar ca să dormi.” Şi în clipa aceea mă umpleam de ură şi îmi spuneam în gând: “Lăsaţi, că o să vedeţi voi cum o să fie când voi fi mare şi voi fi la casa mea!”. Şi îmi imaginam cum voi fi majoră, cu serviciu şi salariu, trăind în propria mea casă, fără să trebuiască să dau explicaţii nimănui şi fără să fiu cicălită toată ziua. Îmi proiectam în minte nopţi albe petrecute alături de gaşca mea, cu muzică rock şi nişte sticle, cu plete scuturate şi cu fălcile durându-ne de atâta râs. Îmi imaginam zile pline, petrecute în oraş, şi mă vedeam ajungând acasă târziu în noapte, fără ca asta să constituie o problemă. În fine, mă vedeam liberă şi independentă. Inevitabil, anii au trecut. Mi-am pierdut gaşca şi am rămas cu doar câţiva prieteni. Am redus drastic băutura şi am început să apreciez nopţile cu somn bun. M-am schimbat într-atât, încât uneori de abia mă recu