Există, undeva lângă Baia Mare, un hotel al prieteniei. E o casă frumoasă, unde în fiecare vară are loc o tabără de creaţie. Cel care o stăpâneşte cheamă aici, an de an, scriitori, artişti plastici, muzicieni şi actori, şi timp de o săptămână locul devine foarte animat. Oaspeţii vin acolo ca să creeze, dar şi ca să se simtă bine unii cu alţii. Unii scriu, alţii pictează, alţii spun bancuri, cântă şi dansează. Creativitatea e molipsitoare şi se ia ca un virus benefic. Acest lucru nu ar fi posibil dacă gazda nu ar avea cultul prieteniei şi dacă nu ar fi o persoană extrem de ospitalieră. Orice s-ar zice, să hrăneşti o armată de oameni timp de o săptămână, să îţi cedezi patul pentru altcineva nu e un lucru uşor. E nevoie de multă bunăvoinţă şi de eforturi susţinute, nu doar financiare. Şi totuşi, de-a lungul anilor, toţi cei care au trecut pragul acestei case s-au declarat încântaţi. Niciunul nu s-a plâns, niciunul nu a cârcotit, niciunul nu a spus că n-ar fi fost bine primit. Căci la Ho