Treceți la conținutul principal

Dacă aş fi patron de hotel

Dacă aş fi patron de hotel, de Sfântul Valentin aş caza numai cupluri disfuncţionale. Aş face o ofertă de nerefuzat şi aş selecta eu însumi clientela. Aş vâna privirile reci, acuzatoare, atitudinile distante, cuvintele scăpate printre dinţi, sprâncenele încruntate, gesturile brutale, de abia mascate. Aş evita orice dovadă de afecţiune, orice strângere de mână, orice mângâiere ascunsă, orice ocheadă languroasă. Aş trimite acasă familiile în care domneşte iubirea şi le-aş caza doar pe cele aflate în pragul divorţului.

Le-aş caza în camere care inspiră căldură, cu mătăsuri şi catifele, dar fără televizor şi fără wi-fi. Paturile ar fi strâmte, cât pentru o singură persoană, doar cu o pernă şi o plapumă. Cada, însă, ar fi spaţioasă, cu jacuzzi, ar exista sare de baie parfumată şi halate moi, scurte. Aş răspândi în hotel o muzică languroasă, caldă şi pasională, o muzică cu ritmuri subversive, insinuante. Aş pune covoare groase, pe care să se poate face dragoste fără să te doară oasele, aş pune mese solide şi fotolii largi, în acelaşi scop. Aş amenaja saloane de masaj unde se poate intra doar în pereche, saune de două persoane şi piscine unde se înoată numai nud. Aş confisca toate obiectele ascuţite, ca să evit victimele, şi le-aş da în schimb clienţilor parfumuri, alcool de bună calitate şi jucării sexuale.

Dacă aş fi patron de hotel, de Sfântul Valentin aş vrea să mi se ierte toate păcatele. Aş revărsa iubire asupra semenilor mei şi i-aş face şi pe ei să se iubească. M-aş spovedi la statuia Sfântului Valentin şi mi-aş recunoaşte, plângând, toate greşelile din trecut. Aş regreta divorţul din tinereţe, răceala cu care mi-am tratat soţia şi copilul, vorbele necugetate pe care le-am scăpat printre buze, gesturile pripite, grimasele necontrolate.

Apoi m-aş aşeza pe o pernă în formă de inimă şi aş scrie scrisori tuturor celor pe care i-am rănit. Scrisori de iubire, scrisori de regret şi de iertare. Scrisori scrijelite cu peniţa, pe care s-ar vedea urme de lacrimi, urmele caznei mele. Scrisori trimise din mijlocul singurătăţii mele înconjurate de oameni. Scrisori din temniţa hotelului meu, hotelul iubirii regăsite.

Dacă aş fi patron de hotel, de Sfântul Valentin aş fi cel mai ocupat om din lume. Aş munci pe rupte o zi, şi mai ales o noapte întreagă. A doua zi dimineaţă, cu cearcăne la ochi, dar cu sufletul uşor, le-aş spune oaspeţilor mei: „Adio, sper să nu ne revedem niciodată!”. Ei s-ar privi complice şi şi-ar zâmbi.

Iar eu mi-aş simţi grele aripile din spate.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

25 de lucruri secrete despre hoteluri

„De la ce inseamna cu adevarat stelele cu care este cotat un hotel pana la sfaturi care sa te ajute in obtinerea unei camere mai bune, iata 25 de lucruri pe care personalul hotelier nu ti le va spune niciodata, dar pe care trebuie sa le stii, daca vrei sa ai o vacanta asa cum iti doresti.” 25. E mult mai probabil sa beneficiezi de discount la un hotel independent. Unele lanturi hoteliere se opun scaderii preturilor. 24. Se presupune ca optiunile eco, cum ar fi renuntarea la a ti se face curatenie in camera in fiecare zi, pot fi uneori o scuza de a nu plati camerista (sau de a-i usura munca). 23. Cameristele au cea mai periculoasa slujba intr-un hotel. Si aici intra tot, de la mutarea constanta a saltelelor si a mobilei, pana la expunerea permanenta la gunoaie, resturi menajere si alte mizerii care iti intorc stomacul pe dos. 22. Lasarea de bacsis pentru camerista este apreciata, dar nu se mai poarta de ceva vreme. 21. Daca totusi decizi sa lasi bacsis, pune-l sub

Minivacanță voinică de Paști

Viața este plină de alegeri dificile. Practic, nu există zi să nu trebuiască să iei câte o decizie care îți poate influența viața. Spre exemplu, cu ce să mănânci brânza de la micul dejun: cu ridichi sau cu roșii? Și ce să bei după cină: o bere sau un pahar de vin? Orice ai face, de la asemenea decizii nu te poți eschiva. Dar există și momente bune în viață când alegerile sunt ușoare. De exemplu, vine clipa când trebuie să decizi ce vei face de Paști. Se știe deja, Paștele de anul acesta vine însoțit de o binefăcătoare minivacanță. Mini, mini, dar voinică! Bun, se pune problema dacă să faci curățenie, să gătești, să stai pe-acasă și să mergi în vizită doar la părinți, socri, mătuși, unchi și nași. Sau să mergi în vacanță. Nu e greu de ales, așa-i? În țară, ca de fiecare dată, pensiunile cele mai solicitate vor fi cele din Bucovina și cele din Maramureș. Toate vor oferi meniuri tradiționale, care să meargă bine prin intestin după tradiționala slujbă de la biserică. Unii, poate, se vo

„Casa asta nu e hotel!”

Când eram adolescentă, mama îmi reproşa adesea: „Casa asta nu e hotel, să vii şi să pleci când vrei!”. Cu varianta: “…să vii aici doar ca să dormi.” Şi în clipa aceea mă umpleam de ură şi îmi spuneam în gând: “Lăsaţi, că o să vedeţi voi cum o să fie când voi fi mare şi voi fi la casa mea!”. Şi îmi imaginam cum voi fi majoră, cu serviciu şi salariu, trăind în propria mea casă, fără să trebuiască să dau explicaţii nimănui şi fără să fiu cicălită toată ziua. Îmi proiectam în minte nopţi albe petrecute alături de gaşca mea, cu muzică rock şi nişte sticle, cu plete scuturate şi cu fălcile durându-ne de atâta râs. Îmi imaginam zile pline, petrecute în oraş, şi mă vedeam ajungând acasă târziu în noapte, fără ca asta să constituie o problemă. În fine, mă vedeam liberă şi independentă. Inevitabil, anii au trecut. Mi-am pierdut gaşca şi am rămas cu doar câţiva prieteni. Am redus drastic băutura şi am început să apreciez nopţile cu somn bun. M-am schimbat într-atât, încât uneori de abia mă recu