Treceți la conținutul principal

Dacă aş fi patron de hotel

Dacă aş fi patron de hotel, de Sfântul Valentin aş caza numai cupluri disfuncţionale. Aş face o ofertă de nerefuzat şi aş selecta eu însumi clientela. Aş vâna privirile reci, acuzatoare, atitudinile distante, cuvintele scăpate printre dinţi, sprâncenele încruntate, gesturile brutale, de abia mascate. Aş evita orice dovadă de afecţiune, orice strângere de mână, orice mângâiere ascunsă, orice ocheadă languroasă. Aş trimite acasă familiile în care domneşte iubirea şi le-aş caza doar pe cele aflate în pragul divorţului.

Le-aş caza în camere care inspiră căldură, cu mătăsuri şi catifele, dar fără televizor şi fără wi-fi. Paturile ar fi strâmte, cât pentru o singură persoană, doar cu o pernă şi o plapumă. Cada, însă, ar fi spaţioasă, cu jacuzzi, ar exista sare de baie parfumată şi halate moi, scurte. Aş răspândi în hotel o muzică languroasă, caldă şi pasională, o muzică cu ritmuri subversive, insinuante. Aş pune covoare groase, pe care să se poate face dragoste fără să te doară oasele, aş pune mese solide şi fotolii largi, în acelaşi scop. Aş amenaja saloane de masaj unde se poate intra doar în pereche, saune de două persoane şi piscine unde se înoată numai nud. Aş confisca toate obiectele ascuţite, ca să evit victimele, şi le-aş da în schimb clienţilor parfumuri, alcool de bună calitate şi jucării sexuale.

Dacă aş fi patron de hotel, de Sfântul Valentin aş vrea să mi se ierte toate păcatele. Aş revărsa iubire asupra semenilor mei şi i-aş face şi pe ei să se iubească. M-aş spovedi la statuia Sfântului Valentin şi mi-aş recunoaşte, plângând, toate greşelile din trecut. Aş regreta divorţul din tinereţe, răceala cu care mi-am tratat soţia şi copilul, vorbele necugetate pe care le-am scăpat printre buze, gesturile pripite, grimasele necontrolate.

Apoi m-aş aşeza pe o pernă în formă de inimă şi aş scrie scrisori tuturor celor pe care i-am rănit. Scrisori de iubire, scrisori de regret şi de iertare. Scrisori scrijelite cu peniţa, pe care s-ar vedea urme de lacrimi, urmele caznei mele. Scrisori trimise din mijlocul singurătăţii mele înconjurate de oameni. Scrisori din temniţa hotelului meu, hotelul iubirii regăsite.

Dacă aş fi patron de hotel, de Sfântul Valentin aş fi cel mai ocupat om din lume. Aş munci pe rupte o zi, şi mai ales o noapte întreagă. A doua zi dimineaţă, cu cearcăne la ochi, dar cu sufletul uşor, le-aş spune oaspeţilor mei: „Adio, sper să nu ne revedem niciodată!”. Ei s-ar privi complice şi şi-ar zâmbi.

Iar eu mi-aş simţi grele aripile din spate.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Crăciunul, momentul când turiștii nu vor să rămână cu picioarele pe pământ

Puțini români obișnuiesc să plece în călătorie de Crăciun. Pentru cei mai mulți dintre noi, Crăciunul înseamnă „acasă”, „familie”. Dacă totuși vor un peisaj nou de Nașterea Domnului, cel mai probabil turiștii vor alege o pensiune. Cele mai multe dintre acestea s-au adaptat și includ turiștii în ritualul pregătirilor de Crăciun: tăierea porcului și pregătirea cărnii, prepararea cozonacilor și a sarmalelor, cărora li se adaugă plimbări cu sania sau căruța și, desigur, multe colinde. E un „meniu” standard, menit să le dea oamenilor iluzia că retrăiesc vremurile copilăriei în casa bunicior. Și prinde de fiecare dată.

Pentru cei care preferă un Crăciun urban, există hotelurile. Cu holurile lor largi în culori reci, camerele aproape identice și mobila fără personalitate, acestora le e mai greu să le dea turiștilor senzația de „acasă”. Și totuși se poate. Un brad împodobit și câteva ghirlande fac minuni. La fel și un meniu tradițional în seara de Crăciun și câteva colinde românești. Mai ales…

Ferestrele care pot distruge o călătorie

Atunci când plecăm de acasă pentru mai mult timp, ceva în mintea noastră se schimbă. Ne schimbăm tabieturile, căutăm noul, „schimbăm aerul”, cum se spune. Aerul din jur și aerul nostru, adică starea de spirit. Nu e o legendă, e adevărul. De multe ori, când suntem într-un impas, prietenii ne recomandă să facem o călătorie. Asta ne poate ajuta să ieșim din starea de tristețe prelungită, să luăm o decizie grea sau să ne cunoaștem mai bine pe noi înșine. În general, o călătorie este un prilej de sondare a propriului interior, de meditație, de regăsire.

Depinde de mai mulți factori unde și cum vom alege să facem această călătorie. Într-o capitală zgomotoasă, cu cluburi de noapte și baruri. La mare, într-o iarnă înghețată, când zgomotul repetitiv al valurilor te face să te gândești la eternitate. La munte, într-o toamnă aurie, a cărui soare prietenos îți încălzește inima plină de îndoieli.

Oricum ar fi, camera în care te vei caza este foarte importantă. Și nu e important doar ca scurgerea d…

Vis de primăvară

Plouă. Ploaie de primăvară, bună, fertilă. Ploaie care va face totul să înverzească, iar grădinile și câmpurile să se acopere cu stropi colorați din petale. Ploaie tristă, care taie chef, taie speranță. Tocmai vin din oraș, murată și înfrigurată,  și cu o dorință clară înmugurindu-mi în creier.

Aș vrea să merg undeva, într-un oraș necunoscut. Să mă cazez la un hotel din centru, cu un personal amabil, într-o cameră cu balcon din fier forjat și vedere spre intersecția cea mare. Să urc în cameră, să fac un duș fierbinte, cu un săpun de lavandă, să mă îmbrac într-un halat de baie alb, gros și pufos, să îmi iau în picioare papucii asortați și să mă afund în fotoliu. Un fotoliu mare, confortabil, cu un spătar mult prea înalt și cu o pătură cadrilată deasupra. Aș deschide o carte și aș savura lectura, având sub ochi, pe geam, agitația orașului.

Apoi, la un moment dat, aș suna la room service și aș comanda un thé gourmand, un ceai fierbinte cu petale de trandafiri și cu prăjiturici, dar și u…