Treceți la conținutul principal

Dacă aş fi patron de hotel

Dacă aş fi patron de hotel, de Sfântul Valentin aş caza numai cupluri disfuncţionale. Aş face o ofertă de nerefuzat şi aş selecta eu însumi clientela. Aş vâna privirile reci, acuzatoare, atitudinile distante, cuvintele scăpate printre dinţi, sprâncenele încruntate, gesturile brutale, de abia mascate. Aş evita orice dovadă de afecţiune, orice strângere de mână, orice mângâiere ascunsă, orice ocheadă languroasă. Aş trimite acasă familiile în care domneşte iubirea şi le-aş caza doar pe cele aflate în pragul divorţului.

Le-aş caza în camere care inspiră căldură, cu mătăsuri şi catifele, dar fără televizor şi fără wi-fi. Paturile ar fi strâmte, cât pentru o singură persoană, doar cu o pernă şi o plapumă. Cada, însă, ar fi spaţioasă, cu jacuzzi, ar exista sare de baie parfumată şi halate moi, scurte. Aş răspândi în hotel o muzică languroasă, caldă şi pasională, o muzică cu ritmuri subversive, insinuante. Aş pune covoare groase, pe care să se poate face dragoste fără să te doară oasele, aş pune mese solide şi fotolii largi, în acelaşi scop. Aş amenaja saloane de masaj unde se poate intra doar în pereche, saune de două persoane şi piscine unde se înoată numai nud. Aş confisca toate obiectele ascuţite, ca să evit victimele, şi le-aş da în schimb clienţilor parfumuri, alcool de bună calitate şi jucării sexuale.

Dacă aş fi patron de hotel, de Sfântul Valentin aş vrea să mi se ierte toate păcatele. Aş revărsa iubire asupra semenilor mei şi i-aş face şi pe ei să se iubească. M-aş spovedi la statuia Sfântului Valentin şi mi-aş recunoaşte, plângând, toate greşelile din trecut. Aş regreta divorţul din tinereţe, răceala cu care mi-am tratat soţia şi copilul, vorbele necugetate pe care le-am scăpat printre buze, gesturile pripite, grimasele necontrolate.

Apoi m-aş aşeza pe o pernă în formă de inimă şi aş scrie scrisori tuturor celor pe care i-am rănit. Scrisori de iubire, scrisori de regret şi de iertare. Scrisori scrijelite cu peniţa, pe care s-ar vedea urme de lacrimi, urmele caznei mele. Scrisori trimise din mijlocul singurătăţii mele înconjurate de oameni. Scrisori din temniţa hotelului meu, hotelul iubirii regăsite.

Dacă aş fi patron de hotel, de Sfântul Valentin aş fi cel mai ocupat om din lume. Aş munci pe rupte o zi, şi mai ales o noapte întreagă. A doua zi dimineaţă, cu cearcăne la ochi, dar cu sufletul uşor, le-aş spune oaspeţilor mei: „Adio, sper să nu ne revedem niciodată!”. Ei s-ar privi complice şi şi-ar zâmbi.

Iar eu mi-aş simţi grele aripile din spate.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

25 de lucruri secrete despre hoteluri

„De la ce inseamna cu adevarat stelele cu care este cotat un hotel pana la sfaturi care sa te ajute in obtinerea unei camere mai bune, iata 25 de lucruri pe care personalul hotelier nu ti le va spune niciodata, dar pe care trebuie sa le stii, daca vrei sa ai o vacanta asa cum iti doresti.” 25. E mult mai probabil sa beneficiezi de discount la un hotel independent. Unele lanturi hoteliere se opun scaderii preturilor. 24. Se presupune ca optiunile eco, cum ar fi renuntarea la a ti se face curatenie in camera in fiecare zi, pot fi uneori o scuza de a nu plati camerista (sau de a-i usura munca). 23. Cameristele au cea mai periculoasa slujba intr-un hotel. Si aici intra tot, de la mutarea constanta a saltelelor si a mobilei, pana la expunerea permanenta la gunoaie, resturi menajere si alte mizerii care iti intorc stomacul pe dos. 22. Lasarea de bacsis pentru camerista este apreciata, dar nu se mai poarta de ceva vreme. 21. Daca totusi decizi sa lasi bacsis, pune-l sub

Orașul iglurilor

Când am ieșit azi dimineață din casă, m-am trezit înconjuraă de troiene. Era devreme, chiar dacă se luminase afară, și încă nu multă lume ieșise la lopătat zăpada. Ninge de multe zile. Chiar și acum, când scriu, prin geamul de la balcon văd perdele albe de nea căzând din cer fără întrerupere. Nici nu știi dacă să te bucuri sau să te sperii. În sufletul fiecărui om care privește zăpada, un copil se bate cu un adult. Entuziasmul luptă cu îngrjorarea. Imagini ca în basme se suprapun cu imagini de coșmar. Drumurile nu sunt curățate, și mai ales pe străduțele din cartiere e imposibil să răzbești cu mașina. Niciun utilaj nicăieri. Oamenii alunecă pe gheața ascunsă de nea, riscând să își rupă picioarele. Ambulanțele și pompierii ajung cu greu să își îndeplinească misiunea. Copacii se rup sub greutatea omătului. Acoperișurile mai șubrede riscă să se prăbușească. În Germania e cod violet – aud de existența lui pentru prima oară. Într-o stațiune in Austria sunt sute de oameni blocați din cauz

E vremea de mers la mare

Da, chiar dacă e inceput de septembrie, chiar dacă vara e pe ducă, e vremea de mers la mare. Marea e cea mai frumoasă în extrasezon, când relaţia dintre tine şi ea capătă intimitate, când hoardele de turişti se retrag prin birouri, când unele cluburi se închid, când aerul sărat devine respirabil şi când poţi să te plimbi pe străzile staţiunii fără ca mii de piei transpirate să se lipească de tine. Când vine toamna, marea începe să mă strige. E frumoasă şi primăvara, dar toamna are un aer melancolic pe care îl găsesc irezistibil. Un aer de femeie părăsită. În timp ce scriu, ascult un filmuleţ pe care l-am înregistrat acum doi ani, în septembrie. Marea mugeşte, sălbatică şi de neoprit, pescăruşii săgetează cerul pătat de nori, dungi de lumină proiectate peste puful lor, umbra unei bărci înaintează imperceptibil pe valuri, cerul îşi schimbă faţa de la un minut la altul, doar marea rămâne aceeaşi. Eram la un curs de scriere creativă şi mersesem pe plajă pe la 5 dimineaţa, să prind răsări