Dacă aş fi patron de hotel

Dacă aş fi patron de hotel, de Sfântul Valentin aş caza numai cupluri disfuncţionale. Aş face o ofertă de nerefuzat şi aş selecta eu însumi clientela. Aş vâna privirile reci, acuzatoare, atitudinile distante, cuvintele scăpate printre dinţi, sprâncenele încruntate, gesturile brutale, de abia mascate. Aş evita orice dovadă de afecţiune, orice strângere de mână, orice mângâiere ascunsă, orice ocheadă languroasă. Aş trimite acasă familiile în care domneşte iubirea şi le-aş caza doar pe cele aflate în pragul divorţului.

Le-aş caza în camere care inspiră căldură, cu mătăsuri şi catifele, dar fără televizor şi fără wi-fi. Paturile ar fi strâmte, cât pentru o singură persoană, doar cu o pernă şi o plapumă. Cada, însă, ar fi spaţioasă, cu jacuzzi, ar exista sare de baie parfumată şi halate moi, scurte. Aş răspândi în hotel o muzică languroasă, caldă şi pasională, o muzică cu ritmuri subversive, insinuante. Aş pune covoare groase, pe care să se poate face dragoste fără să te doară oasele, aş pune mese solide şi fotolii largi, în acelaşi scop. Aş amenaja saloane de masaj unde se poate intra doar în pereche, saune de două persoane şi piscine unde se înoată numai nud. Aş confisca toate obiectele ascuţite, ca să evit victimele, şi le-aş da în schimb clienţilor parfumuri, alcool de bună calitate şi jucării sexuale.

Dacă aş fi patron de hotel, de Sfântul Valentin aş vrea să mi se ierte toate păcatele. Aş revărsa iubire asupra semenilor mei şi i-aş face şi pe ei să se iubească. M-aş spovedi la statuia Sfântului Valentin şi mi-aş recunoaşte, plângând, toate greşelile din trecut. Aş regreta divorţul din tinereţe, răceala cu care mi-am tratat soţia şi copilul, vorbele necugetate pe care le-am scăpat printre buze, gesturile pripite, grimasele necontrolate.

Apoi m-aş aşeza pe o pernă în formă de inimă şi aş scrie scrisori tuturor celor pe care i-am rănit. Scrisori de iubire, scrisori de regret şi de iertare. Scrisori scrijelite cu peniţa, pe care s-ar vedea urme de lacrimi, urmele caznei mele. Scrisori trimise din mijlocul singurătăţii mele înconjurate de oameni. Scrisori din temniţa hotelului meu, hotelul iubirii regăsite.

Dacă aş fi patron de hotel, de Sfântul Valentin aş fi cel mai ocupat om din lume. Aş munci pe rupte o zi, şi mai ales o noapte întreagă. A doua zi dimineaţă, cu cearcăne la ochi, dar cu sufletul uşor, le-aş spune oaspeţilor mei: „Adio, sper să nu ne revedem niciodată!”. Ei s-ar privi complice şi şi-ar zâmbi.

Iar eu mi-aş simţi grele aripile din spate.