Treceți la conținutul principal

Un an de vacanţă

Pun pariu că şi tu te-ai întrebat cum ar fi să trăieşti un an întreg într-un hotel sau într-o pensiune. O vacanţă de 365 de zile, într-o regiune frumoasă, fără să te întrebi cu ce vei plăti sau ce se va întâmpla dacă nu vei merge la muncă. O răsplată de lux, pentru că meriţi.


Mi-ar fi greu să mă hotărăsc unde să îmi petrec următorul an din viaţă. Mi-ar plăcea să merg la mare, care mi se pare frumoasă tot timpul anului, mai puţin în lunile de vârf, când e asaltată de lume. Prefer să savurez marea în singurătate, să-i simt melancolia, să-i simt grandoarea şi să-i ghicesc imensitatea. Să mă cuprindă admiraţia şi teama, dorinţa de a mă avânta în larg, dar şi o viziune foarte animată a ceea ce, probabil, se petrece în adâncuri.

Dar mi-ar plăcea şi să merg într-un orăşel din Austria, unde să mă cazez la o pensiune, printre clădiri istorice, pictate haios la exterior, iar vara, cu muşcate la geamuri. Aici, senzaţiile sunt cu totul altele, nici măcar turiştii nu mă mai deranjează, sentimentul imensităţii e total inexistent, fiind înlocuit de o senzaţie de “mic şi drăguţ” în această localitate montană, ca o bijuterie.

E clar, aş avea nevoie de doi ani de vacanţă, pentru că mi-ar fi imposibil să mă hotărăsc între aceste două destinaţii.

La mare, aş alege o pensiune frumoasă din Vama Veche. Mi-aş lua o cameră cu pat matrimonial, să mă pot lăfăi în el, şi fără televizor. Aş vrea să nu îmi mai poluez creierul timp de un an, să mi-l curăţ cu aroma valurilor purtată de briză. În fiecare dimineaţă m-aş trezi devreme, mi-aş cumpăra o cafea de la Bibi şi aş bea-o pe plajă, împreună cu câinii vagabonzi. Aş privi cum răsare soarele, ţâşnind din apă, şi mi-aş scrie toate gândurile într-o agendă. Ziua aş face plajă, dacă ar fi cald, sau aş privi marea de pe terasa Papa la Sanyi şi m-aş plimba aiurea prin staţiune.

În staţiunea-bijuterie din Austria m-aş caza la acea pensiune cu muşcate în ferestre şi în fiecare zi, la prânz, aş încerca bucătăria locală. Aş face eforturi să deprind măcar un minim vocabular german şi aş vizita fiecare colţişor al staţiunii. Aş face fotografii şi aş scrie povestiri despre oamenii care trăiesc acolo. Şi, zi de zi, mi-aş savura uimirea şi bucuria.

Nu cred că aş ajunge să mă plictisesc vreodată. Din contră, cred că anul mi s-ar părea foarte scurt. Şi, cu siguranţă, aş fi mai îmbogăţită spiritual după o asemenea vacanţă.

Merg să caut un sponsor. Pa!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

2017 a fost un an bun pentru turism

Alin Burcea: 2017 a fost un an bun pentru turism.
Grecia, Spania și Turcia, în topul destinațiilor
2017 a fost un an bun pentru turism, în contextul în care au crescut veniturile românilor, ceea ce, evident, a generat mai multe călătorii, spune Alin Burcea, CEO Paralela 45.
Continuarea articolului, aici: http://www.capital.ro/alin-burcea-2017-a-fost-un-an-bun-pentru-turism.html

Datele Institutului Naţional de Statistică arată 23,5 milioane de înnoptări la finalul lunii octombrie, în creştere cu 6% faţă de perioada similară din 2016. Dintre acestea, 80% au fost ale românilor. Pe vacanţe în străinătate românii au cheltuit până în luna octombrie 2,4 miliarde de euro, cu un milliard mai mult faţă de anul trecut, acesta fiind un nivel record în ultimii zece ani, potrivit datelor BNR.

Potrivit acestuia, în 2017, cei mai mulţi turişti au preferat să îşi petreacă vacanţa în Grecia (45%), Spania (24%), Turcia (20%), Cipru (5%), Italia, Portugalia şi Croaţia. Au ales în special hoteluri de patr…

Ce mă enervează cel mai mult când mă cazez la hotel

Sunt multe lucruri care mă scot din sărite când mă cazez la un hotel şi care îmi pot strica sejurul într-o clipă. În general, sunt probleme care scad nivelul de confort şi despre care angajaţii hotelului nu mi-au spus nimic atunci când mi-am rezervat camera.

E nasol când mergi la hotel împreună cu prietenul sau soţul, îţi iei o cameră cu pat matrimonial, şi constaţi că acesta a fost „asamblat” din două paturi single, alăturate. Chiar dacă ele sunt bătute în cuie şi nu rişti să cazi, invariabil vei constata că dormi exact pe marginea unde paturile se îmbină, ceea ce poate fi teribil de incomod.

După o noapte în care nu ai reuşit să te odihneşti, nimic nu e mai neplăcut decât să fii trezit cu noaptea în cap de cameristele care povestesc şi hohotesc pe hol. Zău, femeile acelea ar trebui să ştie că unor clienţi le place să doarmă până târziu!

Am fost fumătoare timp de peste 10 ani. Recunosc că şi acum îmi place să adulmec fumul de ţigară, mai ales dacă nu vorbim despre o încăpere în care fu…

Regi, ţărani şi conţi

Curios să văd pe ce mai dau oamenii banii, am consultat o listă a celor mai luxoase hoteluri din lume. Ce le face să fie atât de dorite, atât de mult visate, încât să îşi poată permite să închirieze o cameră cu multe zeci de mii de euro pentru o noapte?

În prmul rând, priveliştea. Se pare că, în cazul unui hotel, ea este cea mai importantă. Clienţii nu vor să facă efortul de a se deplasa în natură, să facă excursii pentru a admira lacuri sau munţi, ci preferă ca peisajul să îi cotropească direct în cameră, să le vină sub nas, mură în gură. Astfel că cel mai scump hotel din lume pare să fie un submarin care circulă în apele oceanului şi unde o cameră costă circa 130.000 euro pe noapte. Un alt hotel din acest top este situat pe malul lacului Geneva şi are vedere la Alpii elveţieni.

Îmi imaginez cum bogătaşii lumii dau sume colosale pentru a-şi impresiona iubitele/soţiile/amantele cu privelişti de vis, în timp ce sorb cu delicateţe din paharul de Martini. Cum încearcă să le demonstreze c…