Treceți la conținutul principal

Cum arată hotelul perfect?

Cel mai probabil, hotelul perfect arată altfel în mintea fiecăruia dintre noi. Cu un lucru am fi, cred, cu toţii de acord: să fie cât mai ieftin. În rest, o mulţime de variabile.

Eu, când mă gândesc la hotelul perfect, îmi amintesc de filmul “Singur Acasă 2”. Pentru că, poate, un hotel e cu atât mai bun cu cât te face să te simţi mai confortabil, dar altfel decât acasă. Vrem să avem confortul de acasă, dar să nu trebuiască să ne ocupăm de treburile zilnice, cum ar fi gătitul sau curăţenia, pentru că, nu-i aşa, suntem în vacanţă. Plătim pentru ca alţii să aibă grijă de toate aceste lucruri. Şi nu pot să nu zâmbesc când mi-l amintesc pe micul Kevin în camera de hotel, cerând room service şi apoi îndopându-se cu toate mâncărurile pe care o mamă responsabilă nu i le-ar da niciodată.

Asta da vacanţă!

Acum, când e frig şi iarnă, îmi imaginez hotelul perfect pe malul mării. Să pot ieşi pe balcon şi să simt aerul sărat, să aud valurile zbătându-se noaptea întreagă şi la restaurantul hotelului să mi se ofere preparate din peştele pescuit local. Mie, una, mi-ar plăcea şi ca hotelul să accepte animale, ca să mă pot bucura de vacanţă împreună cu pisica mea. Iar seara să pot vedea un film la mini-cinema-ul hotelului sau să pot asculta o trupă de jazz la restaurant.

Alţii văd lucrurile diferit. Pentru unii, cel mai important lucru este ospitalitatea gazdelor, felul în care interacţionează cu personalul hotelului. Pentru alţii, facilităţile oferite pentru familiile cu copii. Un hotel perfect ar putea fi, dintr-un punct de vedere, acela prietenos cu mediul.

Dar nu m-aş fi gândit niciodată că hotelul perfect ar putea fi cel care te izolează cel mai bine de lume. Şi totuşi, pentru cei sătui de societate, în Norvegia, pe o insulă situată deasupra Cercului Polar, a fost deschis un hotel aparte. Hotelul primeşte doar artişti, cărora le oferă gratuit rezidenţe de o săptămână pentru a putea gândi şi crea în linişte. Într-adevăr, fiecare dintre cele patru cabine, care pot primi în total 12 oaspeţi, conţine o structură dotată cu o fereastră, care a fost concepută special pentru meditaţie şi creaţie. Pe insulă nu există alţi locuitori, drumuri, maşini sau magazine. Cei care optează să se cazeze aici trebuie să îşi aducă mâncare şi haine călduroase. Ei pot opta, însă, să fie ajutaţi de un angajat, care să le facă cumpărăturile, să îi ajute cu pregătirea saunei şi să îndeplinească alte sarcini administrative.

Când am citit despre acest hotel (https://www.cntraveler.com/story/this-arctic-hotel-is-perfect-for-people-who-hate-people ), am căzut pe gânduri. Şi am ajuns la concluzia că, dacă n-ar fi atât de frig în Norvegia, mi-ar plăcea şi mie să mă cazez câteva zile la hotelul acela. Nu de alta, dar oamenii au cam început să mă obosească.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Crăciunul, momentul când turiștii nu vor să rămână cu picioarele pe pământ

Puțini români obișnuiesc să plece în călătorie de Crăciun. Pentru cei mai mulți dintre noi, Crăciunul înseamnă „acasă”, „familie”. Dacă totuși vor un peisaj nou de Nașterea Domnului, cel mai probabil turiștii vor alege o pensiune. Cele mai multe dintre acestea s-au adaptat și includ turiștii în ritualul pregătirilor de Crăciun: tăierea porcului și pregătirea cărnii, prepararea cozonacilor și a sarmalelor, cărora li se adaugă plimbări cu sania sau căruța și, desigur, multe colinde. E un „meniu” standard, menit să le dea oamenilor iluzia că retrăiesc vremurile copilăriei în casa bunicior. Și prinde de fiecare dată.

Pentru cei care preferă un Crăciun urban, există hotelurile. Cu holurile lor largi în culori reci, camerele aproape identice și mobila fără personalitate, acestora le e mai greu să le dea turiștilor senzația de „acasă”. Și totuși se poate. Un brad împodobit și câteva ghirlande fac minuni. La fel și un meniu tradițional în seara de Crăciun și câteva colinde românești. Mai ales…

Ferestrele care pot distruge o călătorie

Atunci când plecăm de acasă pentru mai mult timp, ceva în mintea noastră se schimbă. Ne schimbăm tabieturile, căutăm noul, „schimbăm aerul”, cum se spune. Aerul din jur și aerul nostru, adică starea de spirit. Nu e o legendă, e adevărul. De multe ori, când suntem într-un impas, prietenii ne recomandă să facem o călătorie. Asta ne poate ajuta să ieșim din starea de tristețe prelungită, să luăm o decizie grea sau să ne cunoaștem mai bine pe noi înșine. În general, o călătorie este un prilej de sondare a propriului interior, de meditație, de regăsire.

Depinde de mai mulți factori unde și cum vom alege să facem această călătorie. Într-o capitală zgomotoasă, cu cluburi de noapte și baruri. La mare, într-o iarnă înghețată, când zgomotul repetitiv al valurilor te face să te gândești la eternitate. La munte, într-o toamnă aurie, a cărui soare prietenos îți încălzește inima plină de îndoieli.

Oricum ar fi, camera în care te vei caza este foarte importantă. Și nu e important doar ca scurgerea d…

Vis de primăvară

Plouă. Ploaie de primăvară, bună, fertilă. Ploaie care va face totul să înverzească, iar grădinile și câmpurile să se acopere cu stropi colorați din petale. Ploaie tristă, care taie chef, taie speranță. Tocmai vin din oraș, murată și înfrigurată,  și cu o dorință clară înmugurindu-mi în creier.

Aș vrea să merg undeva, într-un oraș necunoscut. Să mă cazez la un hotel din centru, cu un personal amabil, într-o cameră cu balcon din fier forjat și vedere spre intersecția cea mare. Să urc în cameră, să fac un duș fierbinte, cu un săpun de lavandă, să mă îmbrac într-un halat de baie alb, gros și pufos, să îmi iau în picioare papucii asortați și să mă afund în fotoliu. Un fotoliu mare, confortabil, cu un spătar mult prea înalt și cu o pătură cadrilată deasupra. Aș deschide o carte și aș savura lectura, având sub ochi, pe geam, agitația orașului.

Apoi, la un moment dat, aș suna la room service și aș comanda un thé gourmand, un ceai fierbinte cu petale de trandafiri și cu prăjiturici, dar și u…