Treceți la conținutul principal

Cum arată hotelul perfect?

Cel mai probabil, hotelul perfect arată altfel în mintea fiecăruia dintre noi. Cu un lucru am fi, cred, cu toţii de acord: să fie cât mai ieftin. În rest, o mulţime de variabile.

Eu, când mă gândesc la hotelul perfect, îmi amintesc de filmul “Singur Acasă 2”. Pentru că, poate, un hotel e cu atât mai bun cu cât te face să te simţi mai confortabil, dar altfel decât acasă. Vrem să avem confortul de acasă, dar să nu trebuiască să ne ocupăm de treburile zilnice, cum ar fi gătitul sau curăţenia, pentru că, nu-i aşa, suntem în vacanţă. Plătim pentru ca alţii să aibă grijă de toate aceste lucruri. Şi nu pot să nu zâmbesc când mi-l amintesc pe micul Kevin în camera de hotel, cerând room service şi apoi îndopându-se cu toate mâncărurile pe care o mamă responsabilă nu i le-ar da niciodată.

Asta da vacanţă!

Acum, când e frig şi iarnă, îmi imaginez hotelul perfect pe malul mării. Să pot ieşi pe balcon şi să simt aerul sărat, să aud valurile zbătându-se noaptea întreagă şi la restaurantul hotelului să mi se ofere preparate din peştele pescuit local. Mie, una, mi-ar plăcea şi ca hotelul să accepte animale, ca să mă pot bucura de vacanţă împreună cu pisica mea. Iar seara să pot vedea un film la mini-cinema-ul hotelului sau să pot asculta o trupă de jazz la restaurant.

Alţii văd lucrurile diferit. Pentru unii, cel mai important lucru este ospitalitatea gazdelor, felul în care interacţionează cu personalul hotelului. Pentru alţii, facilităţile oferite pentru familiile cu copii. Un hotel perfect ar putea fi, dintr-un punct de vedere, acela prietenos cu mediul.

Dar nu m-aş fi gândit niciodată că hotelul perfect ar putea fi cel care te izolează cel mai bine de lume. Şi totuşi, pentru cei sătui de societate, în Norvegia, pe o insulă situată deasupra Cercului Polar, a fost deschis un hotel aparte. Hotelul primeşte doar artişti, cărora le oferă gratuit rezidenţe de o săptămână pentru a putea gândi şi crea în linişte. Într-adevăr, fiecare dintre cele patru cabine, care pot primi în total 12 oaspeţi, conţine o structură dotată cu o fereastră, care a fost concepută special pentru meditaţie şi creaţie. Pe insulă nu există alţi locuitori, drumuri, maşini sau magazine. Cei care optează să se cazeze aici trebuie să îşi aducă mâncare şi haine călduroase. Ei pot opta, însă, să fie ajutaţi de un angajat, care să le facă cumpărăturile, să îi ajute cu pregătirea saunei şi să îndeplinească alte sarcini administrative.

Când am citit despre acest hotel (https://www.cntraveler.com/story/this-arctic-hotel-is-perfect-for-people-who-hate-people ), am căzut pe gânduri. Şi am ajuns la concluzia că, dacă n-ar fi atât de frig în Norvegia, mi-ar plăcea şi mie să mă cazez câteva zile la hotelul acela. Nu de alta, dar oamenii au cam început să mă obosească.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

25 de lucruri secrete despre hoteluri

„De la ce inseamna cu adevarat stelele cu care este cotat un hotel pana la sfaturi care sa te ajute in obtinerea unei camere mai bune, iata 25 de lucruri pe care personalul hotelier nu ti le va spune niciodata, dar pe care trebuie sa le stii, daca vrei sa ai o vacanta asa cum iti doresti.” 25. E mult mai probabil sa beneficiezi de discount la un hotel independent. Unele lanturi hoteliere se opun scaderii preturilor. 24. Se presupune ca optiunile eco, cum ar fi renuntarea la a ti se face curatenie in camera in fiecare zi, pot fi uneori o scuza de a nu plati camerista (sau de a-i usura munca). 23. Cameristele au cea mai periculoasa slujba intr-un hotel. Si aici intra tot, de la mutarea constanta a saltelelor si a mobilei, pana la expunerea permanenta la gunoaie, resturi menajere si alte mizerii care iti intorc stomacul pe dos. 22. Lasarea de bacsis pentru camerista este apreciata, dar nu se mai poarta de ceva vreme. 21. Daca totusi decizi sa lasi bacsis, pune-l sub

Minivacanță voinică de Paști

Viața este plină de alegeri dificile. Practic, nu există zi să nu trebuiască să iei câte o decizie care îți poate influența viața. Spre exemplu, cu ce să mănânci brânza de la micul dejun: cu ridichi sau cu roșii? Și ce să bei după cină: o bere sau un pahar de vin? Orice ai face, de la asemenea decizii nu te poți eschiva. Dar există și momente bune în viață când alegerile sunt ușoare. De exemplu, vine clipa când trebuie să decizi ce vei face de Paști. Se știe deja, Paștele de anul acesta vine însoțit de o binefăcătoare minivacanță. Mini, mini, dar voinică! Bun, se pune problema dacă să faci curățenie, să gătești, să stai pe-acasă și să mergi în vizită doar la părinți, socri, mătuși, unchi și nași. Sau să mergi în vacanță. Nu e greu de ales, așa-i? În țară, ca de fiecare dată, pensiunile cele mai solicitate vor fi cele din Bucovina și cele din Maramureș. Toate vor oferi meniuri tradiționale, care să meargă bine prin intestin după tradiționala slujbă de la biserică. Unii, poate, se vo

„Casa asta nu e hotel!”

Când eram adolescentă, mama îmi reproşa adesea: „Casa asta nu e hotel, să vii şi să pleci când vrei!”. Cu varianta: “…să vii aici doar ca să dormi.” Şi în clipa aceea mă umpleam de ură şi îmi spuneam în gând: “Lăsaţi, că o să vedeţi voi cum o să fie când voi fi mare şi voi fi la casa mea!”. Şi îmi imaginam cum voi fi majoră, cu serviciu şi salariu, trăind în propria mea casă, fără să trebuiască să dau explicaţii nimănui şi fără să fiu cicălită toată ziua. Îmi proiectam în minte nopţi albe petrecute alături de gaşca mea, cu muzică rock şi nişte sticle, cu plete scuturate şi cu fălcile durându-ne de atâta râs. Îmi imaginam zile pline, petrecute în oraş, şi mă vedeam ajungând acasă târziu în noapte, fără ca asta să constituie o problemă. În fine, mă vedeam liberă şi independentă. Inevitabil, anii au trecut. Mi-am pierdut gaşca şi am rămas cu doar câţiva prieteni. Am redus drastic băutura şi am început să apreciez nopţile cu somn bun. M-am schimbat într-atât, încât uneori de abia mă recu