Treceți la conținutul principal

Cum să te simţi confortabil când locuieşti mai mult prin hoteluri


          Da, există printre noi persoane pe care job-ul le obligă să fie mereu pe drumuri. Pentru ele, „acasă” este hotelul. Astăzi, într-un oraş, mâine, în altul. Un astfel de stil de viaţă te poate dezechilibra puţin. Vei simţi mereu dorul de familie, dorul de patul de acasă, de colţul tău intim şi atât de confortabil.

          Ce se poate face într-o astfel de situaţie? Sigur, ai putea renunţa la job. Dar nu e atât de simplu. De obicei, astfel de locuri de muncă sunt bine plătite şi, să recunoaştem, satisfacţiile nu lipsesc. E mult mai simplu să înveţi să îţi faci camera de hotel cât mai primitoare.

          Soluţia cea mai la îndemână este să împrăştii prin cameră cât mai multe lucruri personale: haine, pantofi, peria de păr, agenda, cartea de citit. Asta îţi va da senzaţia de dezordine, dar şi un sentiment de proprietate asupra spaţiului. E un fel de a-ţi marca teritoriul. J Sigur, sunt unii oameni care nu se simt confortabil într-o cameră dezordonată. Cei cu fire de artist, însă, vor fi ca peştele în apă.

          O altă idee ar fi să te foloseşti de propriul parfum. Se ştie că aerul din hoteluri are ceva artificial, care zgârie plămânii. Câteva pufuri din parfumul pe care îl folosim de obicei va „îmblânzi” atmosfera, o va face mai respirabilă, mai familiară.

          Un alt mod de a face camera prietenoasă este să decorezi masa cu un buchet de flori proaspete. Poate că nu întotdeauna poţi face asta. Uneori nu ai timp să mergi prin oraş să cauţi flori. Însă, în cazul în care ai acest răstimp la dispoziţie, e bine să fugi până la o florărie şi să cumperi un buchet. Sau, şi mai bine, să te repezi până în piaţă, căci florile de grădină au o naturaleţe aparte. Ori poate că eşti norocoasă şi un Făt Frumos îţi va oferi în dar un buchet de flori. :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Crăciunul, momentul când turiștii nu vor să rămână cu picioarele pe pământ

Puțini români obișnuiesc să plece în călătorie de Crăciun. Pentru cei mai mulți dintre noi, Crăciunul înseamnă „acasă”, „familie”. Dacă totuși vor un peisaj nou de Nașterea Domnului, cel mai probabil turiștii vor alege o pensiune. Cele mai multe dintre acestea s-au adaptat și includ turiștii în ritualul pregătirilor de Crăciun: tăierea porcului și pregătirea cărnii, prepararea cozonacilor și a sarmalelor, cărora li se adaugă plimbări cu sania sau căruța și, desigur, multe colinde. E un „meniu” standard, menit să le dea oamenilor iluzia că retrăiesc vremurile copilăriei în casa bunicior. Și prinde de fiecare dată.

Pentru cei care preferă un Crăciun urban, există hotelurile. Cu holurile lor largi în culori reci, camerele aproape identice și mobila fără personalitate, acestora le e mai greu să le dea turiștilor senzația de „acasă”. Și totuși se poate. Un brad împodobit și câteva ghirlande fac minuni. La fel și un meniu tradițional în seara de Crăciun și câteva colinde românești. Mai ales…

Ferestrele care pot distruge o călătorie

Atunci când plecăm de acasă pentru mai mult timp, ceva în mintea noastră se schimbă. Ne schimbăm tabieturile, căutăm noul, „schimbăm aerul”, cum se spune. Aerul din jur și aerul nostru, adică starea de spirit. Nu e o legendă, e adevărul. De multe ori, când suntem într-un impas, prietenii ne recomandă să facem o călătorie. Asta ne poate ajuta să ieșim din starea de tristețe prelungită, să luăm o decizie grea sau să ne cunoaștem mai bine pe noi înșine. În general, o călătorie este un prilej de sondare a propriului interior, de meditație, de regăsire.

Depinde de mai mulți factori unde și cum vom alege să facem această călătorie. Într-o capitală zgomotoasă, cu cluburi de noapte și baruri. La mare, într-o iarnă înghețată, când zgomotul repetitiv al valurilor te face să te gândești la eternitate. La munte, într-o toamnă aurie, a cărui soare prietenos îți încălzește inima plină de îndoieli.

Oricum ar fi, camera în care te vei caza este foarte importantă. Și nu e important doar ca scurgerea d…

Vis de primăvară

Plouă. Ploaie de primăvară, bună, fertilă. Ploaie care va face totul să înverzească, iar grădinile și câmpurile să se acopere cu stropi colorați din petale. Ploaie tristă, care taie chef, taie speranță. Tocmai vin din oraș, murată și înfrigurată,  și cu o dorință clară înmugurindu-mi în creier.

Aș vrea să merg undeva, într-un oraș necunoscut. Să mă cazez la un hotel din centru, cu un personal amabil, într-o cameră cu balcon din fier forjat și vedere spre intersecția cea mare. Să urc în cameră, să fac un duș fierbinte, cu un săpun de lavandă, să mă îmbrac într-un halat de baie alb, gros și pufos, să îmi iau în picioare papucii asortați și să mă afund în fotoliu. Un fotoliu mare, confortabil, cu un spătar mult prea înalt și cu o pătură cadrilată deasupra. Aș deschide o carte și aș savura lectura, având sub ochi, pe geam, agitația orașului.

Apoi, la un moment dat, aș suna la room service și aș comanda un thé gourmand, un ceai fierbinte cu petale de trandafiri și cu prăjiturici, dar și u…